FEMEIA GOMFLABILĂ

 

Culcată într-un pat uriaş,cu ochi dilataţi de uimire şi plǎcere, crucificată primeşte îmbrăţişări. Zâmbeşte larg, cu gura de la o ureche la alta. Braţele-i sunt prinse cu cătuşe. Picioarele înlănţuite de eşarfe sunt legate de bara celuilalt capăt al patului.

Deasupra plutesc zâmbete, buze, ochi, braţe, sfârcuri, trunchiuri, într-o deavǎlmǎşia dementǎ, ca într-un  carusel...

...Roxana se zbate. Ţipǎ. Se trezeşte. E miezul nopţii. Îşi şterge transpiraţia  cu dosul palmei. Nici în seara asta, el nu venise încaǎ. Liniştea o înspăimântǎ. Închide ochii şi începe să numere : unu, doi, trei... "Trebuie să adorm, trebuie".

Spaima nopţii cu tânguirea dimineţii o trezeşte. E la fel de speriată ca în ajun. El, încǎ nu venise.

–        Are o curvă – îşi spuse. E singura patimă ce depărtează bărbatul de femeie, de casǎ.

Roxana e hotărâtă s-o descopere, sǎ ştie pentru cine e lǎsatǎ, noapte de noapte în voia sorţii ei de femeie proaspǎt cǎsǎtoritǎ. Din hol răzbat zgomote surde. El. Venise şi, ca de obicei, se strecoarrǎ lângǎ ea, ca şi când acolo fusese întreaga noapte. Roxana închide ochii, prefăcându-se adormită. El se furişează uşor,  atent să nu-i tulbure somnul. Miroase puternic a parfum ieftin.  A alcool şi cauciuc. Prezervative ? Imposibil. Ura acest mod de a face dragoste. Atunci ? Nu era întâia noapte când lipsea. Şi, nici întâia oară când aducea acasă duhoarea aceea de cauciuc încins. ,,Bine-ar fi sǎ  fie prezervativ,, -  îşi zice Roxana.  El adoarme imediat, sforăind ca o dihanie.

Roxana se dă jos din pat. Cautǎ  abil  în fiecare buzunar, cu grijǎ,  dorind sǎ descopere vreo urmǎ. A şi gǎsit! O  carte de vizita, o adresă .  Valuri fierbinţi îi  inundǎ întreaga fiinţǎ. Tâmplele-i zvâcnesc, ochii i se aburesc de furie, mâinile îi tremurǎ nefiresc.

Tulburatǎ, se îmbracă în grabă şi pleacă spre adresa de pe hârtie. Pe interfon la numărul trei,  citeşte o inscripţie colerică : "pâine şi sex" – aceeaşi,  cu sigla cărţii de vizită. Atinge tasta cu numǎrul trei  şi, uşa se deschide.  Roxana rǎmâne trǎznitǎ: Aşezată pe un fotoliu, cu spatele spre uşă, o femeie goală, aşteaptă.

– "Consultaţi pliantul şi activaţi programul dorit." – spune o voce. Roxana se apropie tiptil. Se aşează în faţa ei, îi cercetează trupul plin de vânătăi şi umflături.

–        Ce dracu' se întâmplă ? De unde ai atâtea semne ? Şi, cum rezişti în duhorile astea...

–        ?!

Roxana îsi imagineazǎ:

Bărbaţi de toate formele, de toate culorile, atingând pasional, gumi-epiderma de piersică pârguită. Muşcând sfârcurile, pliscuri însetate în caierul întunecat al plăcerii, orbi, rătăciţi în desfătări închipuite, ritmate de trupurile lor flămânde. Atraşi demonic de această dimensiune gonflabilă, extensibilă şi insuficientă ! Ochii de viperă ai Roxanei privesc stupefiaţi trecerea turmei de bizoni în călduri : trepidaţia, ropotul copitelor, norul de praf ridicat, cu miros de cărare al drumului ştiut. Voci, rânjete, strigǎte vulgare.Chemǎri neomeneşti, într-o lume virtualǎ construitǎ de o lume patologicǎ.  Aici...  vin seară de seară, se adapă din carnea cauciucului ei, bază a piramidei erotice, mângâiată, agresată, posedată, violată, ponegrită... ochi dilataţi de alcool, braţe puternice o smulg, o trântesc pe lenjeria foşnitoare, îi depărtează braţele, cu care se înlănţuie, depărtează coapsele, pe care mai apoi le adună în jurul feselor lor. Penetreazǎ orificii imaginare din care  aerul se eliberează treptat.  Femeia perfectǎ se subţiază în ritmul mişcărilor, până când norii de fum se ridică deasupra trupului încins. Turmă înfometatǎ de gesturi imitate, ajutatǎ de  arsenalul de bice, cătuşe, mănuşi, lenjerie colorată, mătase, catifea.Toate  scăldate în râuri de spermă,  în care Barbigam pluteşte, înnoata, se sufocă.

Sub presiunea gândurilor ei  smintite de gelozie şi înselǎciune, Roxana cautǎ  anusul  gomflabileişi, trage.  Dopul ţâşneşte ca o flatulaţie. Femeia sfârâie ca un balon dezumflat şi zboară prin cameră, iese pe geam, bălăngăne, cuprinde primul copac ieşit în cale.

–  Ce satisfacţie măruntă ! zice supǎratǎ, Barbigam. Să-mi produci nişte  fracturi, să-mi umpli capul de cucuie, să te răzbuni ca o tâmpitǎ, când , mâine, ei vor reveni... Tace.

– Ce fel de răzbunare ? – se  întreabă Roxana iritată.

– Acum,  la ce te mai holbezi ? n-ai văzut o femeie goală, umblând pe străzi ?

– Mǎ holbez la tatuajul fesei tale stângi : "pâine şi sex". Ai tupeu, nu glumă ! Ştii exact care le sunt nevoile.

– Cum să nu ? – riposteazǎ isteric, Gomflabila. Am atâta experienţă, cât o budă publică. Alimentată de atâţia nătărăi, crezi că e uşor să trăieşti urmărită de cruci ? de-o infinitate mareecă embrionară ?

– Trebuie să-mi fie milă ? întreabă Roxana scârbită.

–        Veneam de la controlul periodic – continuă Gomflabila, neluând în seamă replica Roxanei.

–        Pâş-pâş, crucile în spatele meu – se aude din nou, reia de cauciuc. În şir indian. Mă priveau cu ochi  ceruiţi.  Topite una-n-alta, de n-am putut să le înnumăr, se îngramǎdeau, care mai de care sǎ mi se caţǎre în spate. Mă opream, se opreau... Porneam, veneau dupǎ mine. Nu despre asta vrei să ştii, nu-i aşa?

" Cum o fi să te lăţeşti pe o femeie gonflabilă?  Să mimezi îmbrăţişări, sărutări, s-o explorezi până te cuprind cearcănii înserării !; să-i schimbi dimensiunile sânilor, capacana coapselor, să cauţi artificii în care chiotul ecoului spermic să se repete la nesfârşit ! Cum or fi  toate astea ? Pentru ce face asta ?!"

– Îmi place ! Uneori o ţigară, o cafea, o cină, răspunde Barbigam gândului Roxanei.

– Şi rănile astea ?!

Peteşiile supurează verde-purulent mirosind îngrozitor. Puroiul se revarsă  prin aceleaşi orificii cu ale plăcerii.

– Noapte sau zi fac acelaşi lucruri : sucită, răsucită, împletită, ferecată, biciuită, pălmuită, adulată, ponegrită, posedată. Sedusă şi abandonată ! Nu ţi se pare cunoscutǎ starea? Eu sunt doar o micuţă "idioată demonică", nu obosesc niciodatǎ. Prestatoare de servicii, contra cost.

Roxana o priveşte năucă !

Barbigam se scarpină, se foieşte.

– Ce mai e ?

– Mă strânge sutienul, sau îmi sângerează rana. Cine crezi că ar face sex protejat cu mine ? Sifilis, sida, dracu ştie ?! Şi, nu mă mai privi aşa! Mai bine citeşte-mi termenul de valabilitate. Când expir ?

Roxana se ridică. Mototoleşte  prospectul şi iese.

"Umflatul, dezumflatul, lenjeria, arsenalul de bice, cătuşe, schimbarea anatomico-fiziologică. O martiră. Sedusă şi abandonată. Am eu  voie să-mi iau drept rivală o Barbigam?"

 

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor