femeie în sângele tău

[Doria Șișu Ploeșteanu]

femeia are un curaj teribil al misterului. nu-i atingi trupul dacă vrei să o iubești. nu-i atingi ochii dacă vrei să-i oferi un inel. femeia se dezbracă de ea oferindu-ți viață. iubești o viață, nu o femeie.

ea nu calcă niciodată pe frunzele uscate
și nici nu schimbă priviri cu pictura lui Grey
stă absolut într-o gară și respiră aerul de „sosiri” și „plecări”
pentru a avea puterea 
sau curajul de a trăi câteva minute fără el
cine e el? eh, ăsta e secretul iubirii
el e un pas, o aripă, un zbor, un tot acel poetic melancolic
și revoltător din sânge
el e acea viață pentru care ea s-a dezbrăcat și a devenit mister
el e ce ea nu poate înțelege
suferință și iubire


tu împarți problema în patru părți. ești demonstrativ și logic. te contrazic universal și te contrazic alegoric: nu tu ai propus curajul dezbrăcării, el există în cuvântul „femeie”, îi stă în sânge și în rațiune.