Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management de Aurora Liiceanu - Poate n-ar strica sa discutam putin despre acest articol

"Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management
de Aurora Liiceanu

Downshifting- ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergând dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting- ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit în viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.
Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi suntem o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii.
Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile
postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, suntem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca suntem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sunt mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.
Numarul, cantitatea conteaza, si pretul.
In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sunt importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc. Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dupa bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sunt niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?" In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate. E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sunt foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.

De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.

Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding- uri (aflate la noi in plina moda).Toate duc la confiscarea
individului pentru profit.

Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveaza individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sotsotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului.
Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi. Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire.

Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sunt parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, suntem inca morti dupa vitrine. Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sunt pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala).
Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu suntem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme. Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.
Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.
Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteaza. Imaginea este totul. Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu est e bine asa?
Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.
ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman catre aceasta deschidere a vietii?
AL: Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca sunt de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme patologice ale unei intentii bune de la inceput. De altfel, in cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca ai numai natura, ca maninci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si intri intr-un alt tip de nevroza.
ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste ruperea totala de lume.
AL:Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz apartamentul, acest mit al lui Robinson Crusoe care ne bintuie din cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Pina la urma suntem convinsi si de beneficiile socialului. Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34, 35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de nimeni. Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie. Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic, motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii. Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.
ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti mai trebuie alti 15 ani sa o explici.
AL: Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet, ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa preiei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie sa alegi ce vrei.. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens. Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita sau ca este o datorie sa traiesti. Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur si simplu.
ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting- ul nu e de interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen? AL: Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sunt foarte saraci nu isi pun probleme de ce sunt in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sunt multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii. Este o mare diferenta.
Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita,o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac? Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.
ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile downshifting- ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne? Daca da, in ce sens?
AL: Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii, hobbyuri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii, trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sunt foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc. Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu poti sa te retragi din lume. Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sunt alba - neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sunt relationati sau nu-si gasesc o utilizare. Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel de lucruri, dar sunt oameni care care ar putea face ceva, dar care prefera sa stea pasivi. Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sunt oameni care ar putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sunt definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia, natura, lectura, informatia, etc, nu exista. In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur
"


Chiar daca eu nu sunt cu totul format pe discutii ...de cuvinte cred ca merita efortul sa scriem despre tema asta la modul serios. Cu atat mai mult cu cat felul acesta de incercare de definire s-ar putea sa ne influenteze chiar mai mult decat ne asteptam, atat in diaspora cat si-n Romania. Mai ales in interferenta dintre cele doua, interferenta care va trebuii sa ne-o asumam tot mai mult de aici in colo.

"La treizième station
La découverte d’ADN,
La TRAGI-COMÉDIE
…la Grande Manipulation,
L’Homme seul dans l’Univers
Le Mystère casé"
- Fragment din fresca "Bisrica Laica" - COURTENAY, Loiret, France - tempera, acrilic, fresca si colaj pe perete de caramida si rigips - portiune de aproximativ 6 metri patrati

Vizualizări: 1977

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Florinel Constantin ANDRISAN pe August 3, 2011 la 1:00pm

Vanare de vant...

Ca sa fim cei mai bogati oameni din cimitir ?!?

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe August 2, 2011 la 8:09am
De fapt cu cât ai mai mult,îţi doreşti mai mult, pentru ca în final să-ţi dai seama,,că totul e deşertăciune şi goană după vânt''
Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Ianuarie 23, 2010 la 2:05am
Downshifting este un cuvant cu multe semnificatii, de la coborarea de pe o treapta superioara la renuntarea la o pozitie sociala, un fel de saracire sau delasare.
De ce ar trebui sa traim mai prost, daca in Ecclesiastul 3.13 se spune “sa traim bine din munca noastra”?
In fond, ce inseamna a trai bine?
Occidentul, care a atins acum o calitate a vietii si datorita celor cateva sute de ani de furt a resurselor materiale si umane din colonii, colonii in care calitatea vietii este oarecum asemanatoare cu cea de la noi, adica “traim bine prin reprezentantii nostri, sfidatori si impertinenti”, vrea sa ne vanda un concept biblic, impachetat intr-un ambalaj nou si stralucitor, al limbajului modern; vezi Matei 6.25. – “Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat îmbrăcămintea?”
Ce este sufletul? L-au definit cumva europenii şi nu stim noi romanii ortodocsi?
In conceptul european, teoria evolutiei speciilor a lui Darwin este atat de bine implementata in sufletul lor organic (generat prin orientarea mitocondriilor celulare catre tot ceea ce este mai bun pentru trup), incat acest fenomen de DOWNSHIFTING, seamana foarte bine cu conceptul modern de marketing, “de la guerila la gorila”.
Ce ne spune Europa despre religii putem vedea in rezolutia de mai jos:
“Joi 11 octombrie 2007 Parlamentarii Consiliului Europei au decis, cu 48 de voturi pentru şi 25 împotrivă, să ceară statelor membre să se opună ferm predării în şcoli a teoriei creaţioniste ca disciplină ştiinţifică. Creaţionismul neagă evoluţia speciilor prin selecţia naturală şi nu poate fi pus pe picior de egalitate cu evoluţionismul. Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului. Ţinta primară a creaţioniştilor, în majoritatea lor creştini şi musulmani, este educaţia. Ei sunt decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula şcolară, căutând să le prezinte într-o manieră ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decât să creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincţia între credinţă şi ştiinţă. Teoria evoluţionistă nu are nimic de a face cu revelaţia divină, ci este bazată pe fapte.”
............................................
Faptul este fapt, este realitate; si realitatea este ca ei sunt bogati si acum, vazand ca si altii au deschis ochii spre bogatia lor, ii indeamna mieros sa renunte la consum.
Nu sunt un adept al consumului (vedeti va rog site-ul http://www.flickr.com/photos/cosciua), dar indemnul bogatului catre sarac, sa nu mai manance si sa nu se mai imbrace, mie personal nu-mi place. Poporul roman, in marea lui majoritate este un popor sarac si cu un oarecare grad de bun simt. Faptul ca mass-media de la noi, acaparata de oamenii cu bani, ne prezinta luxul acestor oameni cu bani, nu inseamna ca noi suntem un popor de consumatori.
Priviti va rog marfurile din magazine si cine sunt proprietarii acestor mari magazine. Europenii.
Acest fenomen de renuntare la bunuri a mai fost prezent ca atitudine in perioada HIPPY, in care tinutele elegante au fost inlocuite de tinute aparent neingrijite, care a dus la o dezvoltare spirituala, dar a degenerat si in nesimtire, consum de alcol si droguri, sex animalic, etc.
Eu as alege pentru traducerea lui in romana, o definitie din electronica combinata cu prescriptiile biblice: capacitatea omului de a oscila de la starea de STAPAN (master) la starea de SLUJITOR (slave), dar si capacitatea inversa.
Eu as ruga europenii, care acum, dupa ce ne-au acaparat resursele cu ajutorul reprezentantilor nostri alesi democratic, au inchis fabricile din Romania care prelucrau aceste resurse (vezi combinatul petrochimic Pitesti, care era un ultim bastion al vechii industrii romanesti) si au retras repede banii din bancile deschise in Romania, pentru a-i transfera in tarile lor de origine, sa dezvolte ei acest proces de saracire, prin atitudinea lor de a deveni slujitorii unor oameni care au suferit 40 de ani in desertul spiritual al comunismului.
Asta ar insemna cu adevarat o atitudine dumnezeiasca din partea lor.
Noi avem suficienta bogatie spirituala, pe care niciodata Europa nu o va vedea cu ochi buni, deoarece nu suntem un popor guvernabil de catre om, ci doar de Dumnezeu!
Comentariu publicat de ANA DOBRE pe Ianuarie 21, 2010 la 8:10pm
Sunt lucruri pe care le gandesc si eu si, cred, ca si altii. Regasindu-ma in ideile Doamnei Liiceanu, nu pot fi decat multumita ca solutia pe care am ales-o poate fi cea buna, corecta si aducatoare de armonie interioara.
Comentariu publicat de ELENA GHIRVU CALIN pe Ianuarie 21, 2010 la 10:15am
Excelent articol! Un semnal de alarma. ceva de genul: treziţi-vă oameni buni, până când nu e prea târziu. Ce fel de om mai este acela care nu se bucura de literatura si artă? Ce fel de om mai poate fi acela care nu are norocul şi nici timpul să iubească şi să fie iubit? Ce fel de om e acela care nu ştie ce este cu adevarat fericirea? Se alienează. Devine un mutant sufocat de munţii de bani din conturi. Cam aşa ceva.
Comentariu publicat de Marina Ionescu pe Ianuarie 20, 2010 la 6:35pm
Excellent ca ati publicat asa un discurs. Realitatea pe fatza, esenta vietii nu in advertising si achizitionari, ci in trairi si relatii umane si relatii om-planeta. Excellent!!
Comentariu publicat de viorica vizantin pe Ianuarie 20, 2010 la 1:56pm
Sa reinvantam mersul pe jos!.Atunci cand mergeam pe jos eram mai fericiti,traiam mai decent,ne bucuram de viata,eram mai sanatosi.In vremea cand erau mai putine tentatii materiale,pe vremea cand produceam mai mult decat consumam eram mai intelepti ne iubeam mai mult aproapele,ne iubeam si respectam batranii inaine ca ei sa plece in lumea celor drepti.In acea vreme totul avea culoare,ne bucuram de achzitionarea unei carti cum ne bucuram acum de un automobil si parca am mai vrea inca unul si inca unul...Visam mai mult,traiam mai frumos clipa pe care ne-o implineam iubind.
Comentariu publicat de Ion Burhan pe Ianuarie 20, 2010 la 11:26am
Un articol interesant despre un fenomen atât de bine definit de doamna Aurora LIICEANU,
Există o Românie profundă în care s-a păstrat o bogată și fascinantă cultură a sufletului și care conservă forme ancestrale de dawnshifting. Mărturisesc că nu știam până acum că se numește și așa. Aici ar fi multe de spus.
În ceea ce privește realitatea imediată, am mulți prieteni care au dat cu piciorul unei slujbe sigure și bine remunerate , refuzând condiția de ,, sclav fericit,, pentru a ieși dintr-un sistem al condiționărilor care restrâng aria libertății personale.
Doru DĂNCUȘ , de pildă, exemplifică cel mai bine această categorie.El are timp suficient să scrie, să fie non-conformist și totodată să-și vadă și de o afacere care-i asigură independența socială și financiară.Secretul stă într-un lucru extrem de simplu: a face ceea ce-ți place.
Și eu am ales această cale și am renunțat la o slujbă sigură în sectorul sanitar unde asistam neputincios la degradarea pe zi ce trece a serviciilor oferite populației.Fapul că trebuia să mint, să dezinformez, să improvizez, m-a determinat să plec definitiv prin demisie din sistem.Actualmente, mă pot considera un om liber care face ceea ce-i place.Am o mică librărie și săptămânal sunt la curent cu majoritatea aparițiilor editoriale.Mi s-au oferit și alte oportunități prin care să câștig și mai mulți bani dar prefer să stau și să contemplu bucuria simplă a omului care caută o carte și o găsește.Cel mai urât lucru care mi s-a întâmplat a fost o întâmplare cu un client care mi-a cerut o Biblie pe care apoi a confiscat-o cu proces verbal , cu dosar, cu tot tam-tamul de rigoare. Era un agent civil de la poliția economică și pretindea ca am încălcat nuștiuce lege a cultelor.. Am crezut , pentru o clipă ca visez, că mă aflu în cel mai întunecat ungher al Evului Mediu. Deci , garantat, că in România se trăiește încă palpitant, cu sufletul la gură și nu sunt motive să credem că ne vom plictisi curând.
Apoi mai am un prieten care chiar a scris o carte : INSULA lLUI ROBINSON. Nici el nu se plictisește de fel. Are uneori temeri că pe insulă sunt încă mulți canibali, camuflați în oameni cumsecade.
Comentariu publicat de ion dragos pe Ianuarie 20, 2010 la 9:53am
...civilizatiile au suisuri si coborasuri....materiale , spirituale....in alternanta...nu e cazul sa ne impacientam...face fiecare ce crede ca trebuie facut...Eugenio Montale a scris , eu am citit...Lauda timpului nostru..
" Nu se poate exagera destul
importanta lumii /noastre vreau sa spun /
probabil singura in care se poate ucide cu arta
si de asemenea crea opere de artadestinate sa traiasca
o intreaga dimineata, chiar facuta din milenii sau mai mult.
Nu , nu se poate preamari indestul. Numai ca
trebuie sa ne grabimcaci s-ar putea sa nu fie departe
ceasul in care sa se fi umflat
ca-n fabula aceea prea mult broasca.
Comentariu publicat de Florinel Constantin ANDRISAN pe Ianuarie 20, 2010 la 9:08am
Buna Dimineata !
N-a trecut nici o zi si iata ca, din fericire, se dovedeste,
chiar si partial,
ca nu ati avut dreptate domnule Ion Dragos. Si asta e de bine pentru noi !
Cu bunul obicei de a ceti printre randuri, obicei atat de finisat de romani in perioada de glorie, putem constata ca "publicul tinta" citeste si chiar comenteaza. Nu are inca toate datele ca sa inteleaga si-i prematur... Dar inseamna ca nu-i totul pierdut. Depinde doar de noi, inca odata, de "breslele" care nu au disparut, sa fim prezenti si sa facem mixajul intre culturile "tinta", cutumele noi si vechi, ciocoii vechi si noi.
Depinde doar de noi cei care avem obligatia profesionala de suflet ca sa "operam pe creier" !
Cu modestie dar ferm, desigur !
Asta dureaza. Unii mai batrani ca noi sustin ca ar dura chiar ...trei generatii pentru a se fixa trecerea de la o treapta la alta. Dar si marile averi tot cam in timpul asta se fixeaza. Care nu se surpa...

Iata ca intuitia profesionala a doamnei Aurora Liiceanu a fost excelenta. Publicul tinta e mai multe si e...publice.

Cu multumiri si neuitand ca umorul este si o foarte buna arma de aparare nu doar de persiflare si atac,
acelasi Andi-Bacii-Ion-Plebeu-Pribeagu'


"Statiunea a V-a" din "Biserica laica", COURTENAY, Loiret, France - "Les Contraires – Les Grecques, Aristophane, La Comédie"
- tempera, ulei, colaj, fresca si carbune pe perete de caramida si rigips (QED) - aproximativ 4 metri patrati

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor