- Nu-i albul ăsta-ndeajuns, iubite,

Să îmi acopăr visele cu el,

Nici timpul nu mai poartă pe copite

Potcoave de lumină. Un cercel

 

Atârnă trist sub buclele-ncurcate,

Hai, vino să mă piepteni și să-mi spui

Că noaptea sub o pleoapă stele-ți bate

Cum n-am văzut în ochii nimănui.

 

De ce mi-o fi atât de dor de tine?

Filozofia iernii o dezbat

Cu fiecare fulg ce-n treacăt vine

Să mi se-așeze-n păru-'ntunecat.

 

- E lungă iarna, visele-s domoale,

Prin fantezii luceferii trec goi

Și se ascund sub plapuma ta moale,

De parcă le-ar fi teamă de strigoi.

 

Mi-alintă fața,-n joacă, o șuviță

Din părul abanos și simt în piept

Cercelul tău, închide-ntr-o bobiță

Al dragostei misterios concept.

 

Știu că te am, dar sufletu-nțelege

Că nu-s zăpezi la polii amândoi

Să cadă pe pământ și să dezlege

Filozofia iernii dintre noi.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 5, 2018 la 8:11am

mulțumim, Daniel...

Comentariu publicat de Luca Daniel pe Februarie 4, 2018 la 8:10pm

Mi-a placut mult poemul vostru! Felicitări!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor