se otrăvise lemnul prunului
mielul deşirat de coaste şedea
zâmbitor pe o lespede de bazalt
ochi nu mai avea
să privească
nici grai să grăiască
ce albastră păreai
imi doream de multe ori
să-ţi aţinteşti
privirea peste trupul meu neputincios

se otrăvise somnul meu cel setos
ceaţă aridă orbecăia
tăceai numărându-ţi degetele
un fior straniu din tine tot curgea
într-un straniu interior se aciua
cald la trup
lacom la durere
scuipat de metehnele
muribunzilor înamoraţi
se otrăvise lemnul prunului
se tot auzeau zgomote ciudate
din gâtlejul tău instabil
apoi venise primăvara
şi nu mai ştiu
pe unde te-ai împrăştiat...

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor