uneori număr

aripile frânte în zboruri inutile

și mă opresc să plâng pe coama zorilor

visele spulberate în colbul timpului

răpus într-o cursă de maraton

 

poate mai respir

sau doar îmi şterg palmele

de urma sânilor tăi cu gene rimelate

ce mi-au ucis una câte una

toate sinapsele scăldate-n verde crud

 

dacă nu sunt aici

să nu mă cauți în paradisul pierdut

și să nu-mi oferi niciun fruct

mărul furat din sânul șarpelui

are gust de infern

 

uneori număr

alteori recit

câteodată stau cu fruntea lipită de geam

și-mi spun că toate anotimpurile sunt la fel

promit

vin

te consumă

și pleacă

lăsând în urmă firimituri

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Octombrie 5, 2015 la 6:21pm

mă-nclin, Mircea...

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Octombrie 5, 2015 la 2:33am

Doamne, dar şi firimiturile ....sunt deosebit de preţioase pentru suflet, par a spune odată cu cananeanca versurile de încheiere ale unui poem răscolitor  .

Pe coama zorilor, acolo răzbate lumina dimineţii , acolo să plângem odată cu  geana lor  pentru ca soarele să ne spele visele  spulberate . Pardisul pierdut nu este departe , dar el are încă gust de infern , de măr încălzit de şarpe ,Trecerea timpului ne arde ca pe torţe odată cu ea cu o alta caldură

te consumă

şi pleacă

lăsând în urmă firimituri.....

Tulburător poem...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor