Firul de iarbă, vântul şi păpădia (fabulă)

A fost odată un fir de iarbă

Ce, în fiecare primăvară încolţea.

Soarele, din ochi voia să-l soarbă,

Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creştea.

Gâzele şi fluturii se odihneau

Pe firul mlădios şi-ademenitor

Şi, vai, din când în când mai chicoteau,

Făcându-l din ce în ce, cuceritor.

Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos,

Pe înălţimea, culoarea şi succesul lui,

Veni şi-l întrebă cu glas mieros:

-         Frate, de ce eşti aşa de ’nalt şi de verzui

pe când, păpădia, e galbenă şi mică?

Când bat cu putere, te-nclini pân’ la pământ

C-o să te rup în două, tare-ţi este frică!

Ea, doar, la adierea mea (de vânt)

(Chiar dacă tulpina-i rămâne dreaptă), puful

I se-mprăştie văzând cu ochii!

(La care, firul de iarbă mâlc tăcu,

Fiindcă ce-i zise vântul nu-i plăcu).

- Păi, vântule, tocmai acesta este oful:

(De vorbă, păpădiei, îi venise cheful).

Chiar ’nalt ( o, ce slabi îi sunt genunchii!)

La adierea ta se-nclină într-o parte,

Când în alta. Este instabil. Pe când,

Eu stau dreaptă, semeaţă. Ş-apoi, mai departe

Zâmbesc. Doar pălăria când şi când

Îmi cade. Dar an de an eu înfloresc.

Şi-’ndat’, c-o morală, o să-l „oblojesc”:

Decât înaltă, cuceritoare, să-mi fie frică

Mai bine, păpădie, fără pălărie...mică!

 P.S.

Şi, alta, vis-a-vis de-această întâmplare:

„Buturuga mică răstoarnă carul mare”!

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor