Printre arcade înalte,

ramuri subţiri se închină castanilor

aliniaţi pe margine, ca nişte sfinţi

cu pălării scăldate-n lumină.

 

Pe-aleea cu ceasuri rânduite spre apus,

imaginea unei fete în kimono roşu

se stinge în depărtare în tremurul unui punct.

 

E ora când până şi toamna visează

la amurguri târzii…

Am vrut să-ţi spun ceva, dar

tâmplele tale tăceau

ca atunci când scriu versuri…

N-am vrut sa te întrerup, în schimb, te-am privit

aşa cum surâd stelele când nu le vede nimeni…

 

(31 Octombrie 2011)

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor