Mă simt tot mai flămând când mă trezesc

Și-n fiecare zi răpus de foame

Te văd, iubito, meniu chinezesc,

Te-aș savura – măcar câteva grame

 

Și aș începe poate de la buze,

S-alin din dor, să mușc din depărtare,

Cobor apoi pe urma unei bluze...

Stai liniștită... te sărut... nu doare...

 

La pieptul tău, magnolii înflorite

Vor râde-mbujorate cu nesaț

Și vor clipi simțind că sunt iubite -

Voi scria asta și pe antebraț

 

În versuri lungi cu rimă-mperecheată,

Iar în genunchi ți-aș spune către seară

Că nu-i de-ajuns și vreau încă o dată

Să gust din florile de primăvară.

 

Mă simt tot mai flămând când mă trezesc

Mi-e dor de tine, nu știi cât mă doare

Să-ți scriu numai în versuri că iubesc

Magnolia, o fascinantă floare.

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 22, 2014 la 11:26am

...grazie, Mara...:)

Comentariu publicat de Maria Vo pe Februarie 19, 2014 la 9:25pm

ce frumos - iubita acoperită cu magnolii și sărutări!

așa da, care femeie n-ar vrea?!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 19, 2014 la 1:39pm

...mulțumesc, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 19, 2014 la 8:46am

Scrii frumos şi bine! Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor