Se zice că-i floarea cea mai de seamă

Şi că se deschide doar primăvara,

Dar nu e deloc aşa.

Se mai aude pe la colţurile gurii

Că seamănă a tudelniţă sau a firă.

Mândrulenie, nu alta!

De cu iarnă, arată a dumitriţă,

Puternică şi însufleţită de cristale albe de gheaţă,

Marea artă rapidă a naturii în sine.

Dar se pare că aşteaptă cuminte, sfânta cumenicatură,

Din maini blânde şi domoale,

În gogoaşa ei de stejar.

Ambră galbenă şi pură,

Se arată tenace doar celor ce ştiu

Cu decenţă, să-aştepte.

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor