Adulmec gustul de flori de soc, iar in ochii tai vad cum soarele apune pentru eternitate. Niciodata nu m-am gandit cat mi-ar lua sa strabat cu privirea-ti pierduta dinstanta de la mine pana la soare. Si dintre ce a ramas intre noi doi, am mai cules spre seara din visele ce sunt atat de patrate. Si uite cum ma bucuram de atata libertate si uite cum adormeam cu tine pana in visele cele mai de pret apuse. Si ne intalneam undeva la mijlocul lunii, la rascrucea dintre vis si realitate si ne miroaseam si imi atingeai gatul ce suspina la fiecare atingere a norului ce l-am desenat in palma ta atunci cand ai plecat....

Mai tii minte ca alergam pe campiile senine in acel apus de soare imperfect prinsi intre sufletele noastre cu niste baloane? Si fiecare mangaiere o daruiam la spargearea unui balon de frica zgomotului ce ne asurzea urechile prea pline de frumusetile cuvintelor ce ni le spune-am. Si uite cate ceruri senine ni s-a supus in asta dimineata si cum soarele se joaca cu noi in fiecare seara, iar luna...luna ne poarta si astazi in zari senine pline de mirosul gustului florii de soc.

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor