Şuieră coasa, cântec ascuţit,

Cântec de moarte şi viaţă,

Bate cosaşul fierul tocit,

Şi iarba, cântec învaţă.

 

Sărută coasa, un ultim sărut,

Firul de iarbă pe faţă,

Sărutul Iudei, cel prefăcut,

Şi moartea firul înhaţă.

 

Nu plânge acum,

Fir de iarbă ursit

În cercul verde al lumii,

Bucură-te că ai înverzit,

Că ai cântat romanţe lunii.

 

Şuieră coasa, cântec jelit,

Seceră florile-n cale,

Iar după ele-n alai aurit,

Plâng gâzele-n vale.

Vizualizări: 113

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 27, 2012 la 8:52am

Ciclicitate...frumos mod de a prezenta moarte ,înviere,iar moarte....Aici ai să vezi un alt fel de prezentare a aceluiaşi lucru...http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/ncercare-de-proz-ghi...

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Martie 27, 2012 la 8:36am

Mulţumesc frumos, doamnelor Elisabeta şi Mara. Consideraţie!

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Martie 27, 2012 la 8:33am

Excelentă postare, Lidia! Mai sugestiv de atât nu se poate. Şi noi suntem asemeni firului de iarbă, pe care cosaşul negru vine să-l ia ciclic. Mulţumesc frumos.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 26, 2012 la 7:10pm

Şuieră coasa cântec de moarte, seceră florile şi plânge firul de iarbă...mă doare deşi totul e firesc...

Comentariu publicat de Maria Vo pe Martie 26, 2012 la 1:28pm

"Suiera coasa... si iarba, cantec invata." !...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor