Mărturisesc tot ce-mi stă pe inimă,
ascunsul ce roade universul interior.
Ştiu că lumina de pe retină
alungă întunericul şi-mi înfloresc în gând
cuvintele care adapă din căuşul palmelor
iubirea ta, fluture de noapte.

Pe aceste pietre cu litere moarte
în care lumina coboară-n logosul vechi
şi se hrăneşte din limba pierdută
aflu că prin ea-mi respiră originea
până se naşte constelaţia lirei
ce urcă-n mine scânteia,

fulger înfrânt.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor