n-am văzut niciodată o pasăre prinsă în chihlimbar
cu atît mai puţin un om şi totuşi,
de gîtul fiecăruia stă atîrnat celălalt, ca un trofeu ,
timpul galben ca mierea şi transparent ca o vitrină,
senzaţia de gol şi mişcarea continuă prea aproape de celălalt,
asta am simţit-o.
denivelările pielii cu atîtea atingeri cîte drumuri are o şlefuire
şi mimica, ireală, ca o fotografie de nuntă
tardiv expusă, mimica unui moment cînd taci,
şi asta o ştiu.
n-am văzut nici mere împăiate,
dar asta nu are nici o legătură cu faptul că uşile au lanţuri
şi aştept mereu ca cineva să le spargă
iar frica mea e de fapt un mod mascat de a pîndi momentul.
am văzut în schimb mulţi melci,
cărîndu-şi libertatea în spinare, încet, încet,
cu teama că la capatul ei uşa e închisă.
între mine şi restul lumii e un spaţiu gol, ca un pîntec
în care nu am loc să-mi întind nici măcar picioarele,
cu atît mai puţin liniştea,
doar copii primesc, cu darul lor aparte de a defini lumea,
ca un loc unde stînga e sus şi albastru e iarbă,
primesc atîta vreme cît îmi amintesc.
eu port un flurure la gît
şi n-am cuvinte să mă iert.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor