poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,
În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!
Pomi, frunze ard în vii culori! Culori ce-în suflet răscolesc.
Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!
De sufletu-ți lipit stăteam, ca lângă foc, să mă-încălzesc.
Ardea în jur... Ardeai și tu! Mi-e dor de șoapta ” te iubesc”.
Nu știu cum totul s-a pierdut! Nu știi ce tare te-am iubit!
Doar focul toamnei a rămas și jar în mine-a răscolit...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc Mihai pentru aprecieri, am lângă mine o EA pentru care mulțumesc cerurilor!
Doar poza mi-amintește frumos de iubirile de dinainte, parcă din altă viață, și amintirile s-au așezat ușor pe hârtie... Un omagiu emoțiilor frumoase ce mi-au fost dăruite de pronia cerească pentru această existență!
Frumos şi trist...dar, mai trist ar fi să nu fii tu, Viorele-cel de lângă EA...eşti, sau nu? (Aceasta-i întrebarea)
Adăugat de riti 0 Comentarii 0 Îi place
Adăugat de riti 2 Comentarii 2 Îi place
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară