Focuri

[Viorel Croitoru]

Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,

În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!

 

Pomi, frunze ard în vii culori! Culori ce-în suflet răscolesc.

Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!

 

De sufletu-ți lipit stăteam, ca lângă foc, să mă-încălzesc.

Ardea în jur... Ardeai și tu!  Mi-e dor de șoapta ” te iubesc”.

 

Nu știu cum totul s-a pierdut! Nu știi ce tare te-am iubit!

Doar focul toamnei a rămas și jar în mine-a răscolit...

 

[Viorel Croitoru]

Mulțumesc Mihai pentru aprecieri, am lângă mine o EA pentru care mulțumesc cerurilor!

Doar poza mi-amintește frumos de iubirile de dinainte, parcă din altă viață, și amintirile s-au așezat ușor pe hârtie... Un omagiu emoțiilor frumoase ce mi-au fost dăruite de pronia cerească pentru această existență!

[HORGA MIHAI]

Frumos şi trist...dar, mai trist ar fi să nu fii tu, Viorele-cel de lângă EA...eşti, sau nu? (Aceasta-i întrebarea)