şi moartea

cum iubita mea veşnică

 

şi veşnic

trec pe lângă ea veşnic în amurg

când respiraţia alunecă înspre inimă

şovăielnic

un cântec de toacă

în liniştea mănăstirii

şii

de fiecare dată mă atinge tandru cu genunchii

îmi pune cenuşă peste limbă

de fiecare dată mă strânge între coapse

şiii

cât de frumoşi sunteţi voi oamenii

cât de frumoşi de cuminţi

cu gura mea zice

cât de frumoşi voi din ţărână

cu primăvara întorşi

 

de fiecare dată când luna umple lăstărişul

umple străzile tivite cu meri

 umple privirea însinguraţilor

şi hoinăreşte-n dorul meu

şi mamă -dulce mamă-

beau câte un Rachmaninoff

 

şi-mi e sete de fericit ce sunt

o sete de moarte cum zice moartea mea

simplu

prin gura mea ce se uscă şi de iască devine

 

dar tu Amelie eşti aici

din trunchiul meu înfrunzită

 

 

dar să nu vină toamnele 

să nuu vină

nuuu ne scuture prin lume...

să nuuuu

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Atila Racz pe Mai 28, 2011 la 10:35pm

L-C P,  multumesc induplecat de semn!

Zile cuminti dinspre Doblin.

 

Atila

Comentariu publicat de Luminiţa Cristina Petcu pe Mai 22, 2011 la 12:44am

http://www.youtube.com/watch?v=97VRFHLAvDo&feature=related

Un fel de a tatona locul în care tu te sfîrşeşti, iar celălalt începe...Departe, atît de aproape, Lu

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor