Fotografia, documentarea vizuală,  jurnalismul.. sunt ingredientele civilizaţiei noastre. Din antichitate omul a simţit nevoia să însemne şi să păstreze memorii, date, evenimente, comemorări. Dar cioplitul în piatră era anevoios, scriitura s-a redus la nume, pomeniri de evenimente, descrierea era exclusiv textuală sau hieroglifică. Modernismul şi tehnologia secolului XIX au adăugat instrumente optice şi electrochimice care au captat imagini cu fidelitate şi realism. De circa 3 decenii avem camere de luat vederi digitale, un spaţiu infinit de stocat imagini şi rezultate de o calitate fără precedent. Plus manipulaţii făcute pe computere cu programe sofisticate de editare, control şi retuşare. 
Dar nu aceste tehnologii fac artă. Nu lentila, pixelii, viteza de expunere sau mărimea memoriei avută la dispoziţie. Arta stă în emoţia, sinceritatea şi sufletul mesajului transmis. Este o entitate care nu se poate măsura şi nici moşteni. Ea vine din alte dimensiuni care leagă inima, talentul, clipă şi evenimentul într-o formulă esoterică care are ca rezultat o imagine. Care poate fi vie sau moartă , impresionată, dramatică , sau total plicticoasă după cum karma fotografiei a decis. Ansel Adams lua sute de poze a unui apus de soare,  la sfârşitul zilei o singură poză era bună, dar din ea parcă vorbea divinitatea. Foto jurnalismul a adăugat textului scris puterea imaginii. Nici o descriere nu poate echivala forţa şi efectul unei fotografii luate la locul faptelor. Marii fotografi ai secolului XX ca de exemplu Atget, Cartier Bresson , Andre Kertesz reuşesc să fie camere umane de luat vederi. Ochiul, inima, mână lor sunt conectate într-un unic sistem care are un singur scop: Să capteze cum apare viaţa în acel moment. Bresson credea că fiecare episod trăit are un timp exact în care toate elementele se aliniază într-o geometrie care ne vorbeşte despre acel episod. De multe ori această geometrie durează o singură unică, scurtă clipă, alteori poate fi un eveniment aflat într-o continuă, fluidă mişcare.
Scopul fotografului este să capteze scena în momentul vibraţiei sale. Fotografii profesionişti au o viaţă grea. Ei urmăresc natura, războiul, catastrofele, bucuriile.. acolo unde se petrec. Mulţi şi-au pierdut, regretabil, viaţa în conflicte şi accidente legate de munca lor, din dorinţa de a aduce adevărul celorlalţi care nu au acces la întâmplările fascinante ale vieţii.    
Vă invit să aruncaţi o privire în lumea atât de diversă şi de interesantă a foto jurnalismului. Fără de care cultura, politica, arta şi morala noastră s-ar găsi într-o altă stare, probabil inferioară şi nespus de fadă. 
 
Adrian Grauenfels
2013

 

Vizualizări: 109

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor