N-am noroc la bărbaţi,
îi spuneam surorii mai mari.
Uite, tu la vârstea mea avuseseşi un bărbat,
îţi murise, apoi te-ai şi recăsătorit.

Pentru că era mereu departe
şi nu-l mai ştiam decât din poze,
fratele mai mare
era preferatul meu.
Semăna cu Bruce Lee.

Al doilea frate mai mare
citea mult şi repede,
când eram copii şi ne jucam
îi plăcea să fim indieni, el – Winetou,
pentru asta ne pictam cu acuarele pe faţă.
Mai târziu a devorat în câteva nopţi sutele de cărţi
lăsate în custodie de o mătuşă.

Pe fratele mai mic
nu reuşeam să-l învăţ pronunţia franceză
decât cu nervi, ceea ce s-a răsfrânt negativ
asupra unui dinte.
De-al lui.

Nu înţelegeam niciodată de ce sora mai mică
se împotrivea când voiam s-o tund,
din câte ştiu, ţineam cu graţie foarfecele,
apoi îmi era model
când mă visam Van Gogh.

În normal mama şi tata,
fraţii, surorile,
cumnaţii, cumnatele,
nepoţii, nepoatele.
Odată pe an suntem 20 la masă.
Poze de familie.
Râdem.
Mâncăm.
Ne amintim cum eram.
Vedem poze de la nunta mea.
Nu vrem să ştim cum vom fi.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor