Covor gălbui azi toamna își așterne
Din frunzele ce ieri păreau eterne;
Prin iarba sărutată crud de brumă
Zâmbește parcă hâd un boț de humă.

Într-un ultim dans, străbătând iar norii
Se-adună-n stoluri, în cer, cocorii
Țipându-și jalea lung ca o litanie,
Își scriu povestea tristă de bejanie.

Frânturi de moarte mișună prin aer,
Frunzele-ofilite se despart cu vaier,
Mor trandafiri îngenuncheați în ploi
Și mor cuvinte ce nu s-au scris pe foi.

Pe buze arse de brume și-amăgiri,
Încet se sting și apoi sfârșesc iubiri
Ce viață n-au avut decât o vară-
Vor mai renaște oare-n primăvară?

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ica matei pe Septembrie 25, 2011 la 8:50pm
Mulțumesc.
Comentariu publicat de ianoş kadar pe Septembrie 25, 2011 la 2:03pm
un poem clasic foarte reuşit

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor