De-atâtea frământări mi-este viața plină

Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă

Stau umbre-ntinse pe fire de lumină

Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri și vise risipite

Dorințe netrăite, seci neîmpliniri

Beat de voluptatea nopții mistuite

Arde-n mine torța cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineții

Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte

Ca s-asculți în mine cântecul tristeții

Dar și mâhnirea ce-n suflet stă cuminte

De tăcerea oarbă o lași îngălbenită

Să scuture răceala uitării tale moi

Îngroapa noaptea și ora-mpătimită

Țăndări fă oblinda imaginii cu noi!

Marin Voicu

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor