E un ceas tarziu in noapte..
Cand tacerea ma cuprinde
Dezlantuindu-si teama
Ce ma devoara incet.....
Incet precum respiratia
Care incearca sa acopere
Acum sunetul inimii !
In inima...acolo unde tangoul gandurilor
 prinde un ritm alert..
Ochii deschisi larg
Incearca sa distinga intunericul de luminaa lunii!
Luna ce bate usor prin fereastra rece .
Mintea se joaca cu demoni si bestii
Transformand o simpla floare...ohh! gingasa floare
In monstrul ce ma privea din intunericul fara de sfarsit.
Simt cum durerea din piept imi raceste corpul.
Buzele-mi sunt uscate...apa...o picatura de apa...
Dar nu pot ajunge...frica ma tine paralizata , lipita
De patul ce pare o stanca.
Ma gandesc sa-i infrunt.
Oare voi putea?!
Voi putea sa-mi trimit sufletul sa cerceteze intunericul?
Inchid ochii asteptand ca bestiile noptii sa imi arunce sufletul
Intr-o cusca ce nu are poarta de iesire,
Lasand un urma un trup pustiu si sec.
O lumina , o suflare calda ma adoarme
trezindu-ma in zori doar cu amintiri
care incarca sufletul cu durere.

 

 

 

 

 

                                                                              Absurd...stiu.

 

 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor