Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde
ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare
albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si
tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data
unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima.Ati simtit vreodata
ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa
si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi
muzica,in nopti tarzii de primavara?Eu da.In tacerea din inima mea
suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere
imposibila,deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de
ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se
alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n
fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am
nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de
ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care
a-nvatat-o.Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa
planga de neputinta si de dor?Eu da.Cum mii de cuvinte pleaca din
interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi
rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau
doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta
auzul celui drag?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind
pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?Eu
da.Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar
curge.Nu are sentimente.Sau are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot
ce-i rau in suflet?Voi ce spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu
cumva ar tebui sa le iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de
imposibila pe langa prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai
de temut?Poate ca da,poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste
intrebari ce cu drag eu vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi
astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece
minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma
insel?Si daca se va-ntoarce?Va fi mai bun si cu-o idee mai
increzator?Mai putin stapanit de-o teama pe care,culmea eu am
intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu
voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de
fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt
pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat
de frig....de dor.

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ciobanu Camelia pe Decembrie 22, 2010 la 12:11pm
Unele sentimente,ne apar in inima...pentru a nu ne mai parasi niciodata.Multumesc.
Comentariu publicat de Filip Savin pe Decembrie 22, 2010 la 9:31am
Intotdeauna mai este timp pentru dragoste. Ai incredere, Camelia si nu sa nu-ti mai fie asa frig de dor. Ia si tu initiativa. Scrii foarte frumos.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor