Frunze...

                 

                  Procesul se judecă cu uşile deschise. Atâta lume nu s-a mai văzut la o simplă împărţeală de avere din perioada proceselor cu „invitaţi” ai erei comuniste...

                 Eroii procesului sunt cei doi fii ai domnului Groştei, fost magazioner la Gospodăria de Partid timp de treizeci de ani şi de la a cărui moarte, tocmai
azi, în zi de proces, se împlinesc douăzeci şi trei de ani.

                  Procesul durează şi el de douăzeci şi doi de ani şi, cum probabil deja bănuiţi, azi este pledoaria finală, ziua rămînerii în pronunţare, ziua marelui adevăr! Cine o să câştige? Cine o să
piardă? Dorel Zurbagiul sau Ginel Fustangiu... Cred că deja înţelegeţi cine
sunt cei doi protagonişti, iar despre aşa zisele porecle ale fiilor domnului
Groştei noi preferăm să nu ne pronunţăm deoarece fiecare a primit de la
comunitate exact ce merită...

                  Dorel Zurbagiu este băiatul cel mare al domnului Groştei, un bătăuş sadea, un scandalagiu din orice şi cu orice prilej. Este urât ca Naiba, dacă
cineva o şti exact cum arată Naiba... 

                  Ginel Fustangiu este băiatul cel mic, faimos prin tehnica unică de agăţat femei în sat, apoi în oraş şi acuma, mai
la bătrâneţe, chiar prin zone ceva mai exotice, cum af fi Italia, Spania,
Africa de Sud. Este frumos precum Spânul din Poveste, dar cine dracu să mai
înţeleagă gusturile femeilor?

                 Averea rămasă după distinsul domn Groştei n-a putut fi niciodată măsurată ori cântărită indiferent cât s-au bătut în inteligenţă şi interese
puzderia de experţi contabili, experţi tehnici, experţi şi mai experţi decât
experţii, ori contraesperţi vestiţi în toate ştiiţele Pământului aduşi din toate
colţurile ţării...

                 Gurile rele spun că averea domnului Groştei ar cuprinde cam trei sferturi  din bugetul anual al Republicii
Moldova de azi, alaţii, la fel de bine informaţi spun că averea distinsului
defunc ar fi cam jumătate din bugetul de criză al actualei Românii aflate în
plin proces de refacere economică, dar fără fondurile europene încă atrase...

                  Noi, pentru că-i ştim pe protaginiştii împărţelii nu ne dăm cu părerea fiindcă ne-am alege fie cu o bătaie zdravănă de la domnul Dorel Zurbagiu, fie
cu vreo cerere de daune-interese din partea vreunui copil uitat cine ştie prin
ce colţ de lume de domnul Ginel Fustangiu...

               Ştiindu-le melicul ne rezervăm numai dreptul constituţional de a vă comunica unele impresii chiar din sala de judecată, ajutaţi şi de extraordinara putere de sinteză a
doamnei judecător Moluşcă...

                -  Avem în faţă toate expertizele tehnice făcute, avem toate declaraţiile de martori şi avem concluziile scrie
ale domnilor avocaţi... Cred că singura probă care ne mai lipseşte, priveşte
proprietatea Frasinului din răzorul celor două case! Aş vrea să ştiu, cum
doriţi dumneavoastră să-l împărţiţi.

                 Doamna judecător Moluşcă vorbi rar, clar şi cu degetu arătător ridicat spre plafonul sălii Tribunalului în semn de oarecare început de furie.

                 Trebuie să ştiţi că doamna judecător este cunoscută în zona noastră ca fiind extrem de furioasă atunci când simte că în timpul proceselor domniei
sale, părţile încearcă să ocolească rigorile legii... Probabil că în aceste
momente simte un astfel de şiretlic şi degetul domniei sale face şi desface
nişte cerculeţe ameninţătoare de la înalta masă a judecăţii că ţi se face
pielea-găinii pe tot corpul... Şi, parcă vrând să-mi dea dreptate totală,
doamna Judecător Moluşcă mai spuse :

                  - Nu vreau să se creadă că am pierdut douăzeci şi ceva de ani degeaba... Procesul ăsta trebuie să fie un model de împărţire a averii dintre
fraţi...trebuie să fie chiar un fel de „studiu de caz” ce se va discuta şi
rediscuta în sălile de cursuri ale Universităţii locale unde chiar eu predau
Dreptul Civil!

                   Am îngheţat! Alături de mine am simţit cum îngheaţă şi Sala! Vorbele doamnei judecător erau tăiate şi şlefuite ca piatra de topaz din mijlocul
inelului ce-l flutura ca pe un steag de război în aerul viciat al sălii... Rar
mi-a fost dat să ascult un astfel de sfat venit de la un profesionist
desăvârşit al actualului Drept Civil! 
Precizie, acurateţe, aplicarea legii în cel mai profund sens al său...

                   Primul care luă cuvântul  spre a-şi explica dorinţa fu domnul Dorel Zurbagiu. În sala arhiplină, dar şi pe
culuoarele Tribunalului se făcu linişte. Ştiţi domniile voastre ce fel de
linişte...linişte din aia care de cele mai multe ori anunţă Furtuna...

                  - Eu, doamnă, aşa cum ştiţi şi cum rezultă din toate probele şi expertizele şi mărturiile celor chestionaţi am fost de faţă când tata a plantat acest Frasin. I-am pus pământ la rădăcină cu
propriile mele mâini şi i-am udat locul cu prima găleată de apă... Ăsta care
s-a născut la trei ani după mine a profitat de toată munca mea, a profitat de
Frasin fără să-l fi îngrijit o singură zi...

                  - Asta s-a demonstrat, zise la fel de iritată doamna judecător . Eu vreau să aud cum vreţi voi să împărţiţi Frasinul...

                  Ginel Fustangiu se duse spre judecătoare în semn că ar vrea să spună şi el ceva dar Dorel Zurbagiu  îl prinse de
braţ şi îl opri.

                  - Tu nu ai ce să spui! Ai spus destule în timpul procesului. Aici este vorba de Frasin... Ştii foarte bine că n-ai contribuit cu nimic...

                   Doamna judecător se ridică în picioare şi şopti:

                   - Gata, am înţeles, o să-l împart eu... solomonic o să-l împart, so-lo-mo-nic... Scrie, doamnă grefier, te rog să scrii exact ce auzi! Frasinul se împarte pe
din două...fiecare creangă, fiecare frunză...pe din două, în prezenţa
executului judecătoresc şi de faţă cu şeful de post din sat! Pe din două, mă,
aţi înţeles? Pe din doăuă...fiecare vreasc, fiecare crenguţă, şi mai ales
fiecare frunză...

                  Ginel făcu un pas în faţă, aşa cum făcea mai mereu când avea impresia că vorbele lui nu sunt ascultate şi spuse încet:

                   - Pe din două, doamna judecător! Îl facem cum spuneţi dumneavoastră! Îi înumărăm crengile, vreascurile, frunzele şi împărţim totul frăţeşte...

                   Dorel îşi consultă rapid avocatul şi după câteva secunde de gândire spuse la fel de încet:

                    - E bine, e bine şi aşa...o să-l împărţim pe din două...Îi înumărăm crengile, frunzele şi împărţim totul frăţeşte...

                     În sală izbucniră aplauze ca la un spectacol de teatru reuşit.

                     Doamna judecător Moluşcă se aşeză pe scaun şi zâmbi cu satisfacţia omului care a soluţionat în spiritul legii încă un proces greu şi complicat care a
făcut atâta vâlvă în Urbea noastră.

                     Fraţii Groştei se salutară pentru prima dată după douăzeci şi trei de ani de la moartea domnului Groştei, şi se împăcară.

                     Lumea din sala paşilor pierduţi ai Tribunalului se îngrămădi să-i felicite pentru demnitatea şi curajul de care au dat dovadă atîta amar de timp
cât şi pentru modul exemplar în care au cerut aplicarea legii într-o cauză de
interes familial.

                    În micul nostru tîrg de provincie s-a lăsat din nou liniştea.

                     Doamne ajută!

 

George Rizescu,9.12.2010, Piteşti.

 

 

 

 

 

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor