Cu tine
mă despletesc în cuvinte
ca un rob secerând pe întuneric;
ochii, doar ochii au rămas ai mei -  
până la urmă fuga printre can(i)oane
aidoma gloanțelor în piepturile tinere
nu poate avea decât un singur final...
și totuși cineva întinde pe felia de viață
capcane timpului -
nebuni, ce nebuni să ne iubim
în anotimpuri cuantice,
o singură viziune despre abandon
a fost îndeajuns pentru căderea în infern
uite,
acum sub noi e o liniște pe care n-o vom numi 
nicicum,
un foșnet al simțurilor desface, 
cu mâinile cu care mi-ai deschis nasturii dimineții,
plasturi cangrenați din trecut
un fior absurd de franc
îmi scotocește prin buzunare!

22 feb. 2015

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor