ELEGIE LA MARGINEA ORAŞULUI

 

O să plâng spre dimineaţă,

fără să înţeleg de ce...

Dumnezeu ne caută sângele prin oasele din pământ,

prin ţări neştiute de noi.

A venit vreme că uriaşii nevăzuţi să cânte,

cântarea va răzbate sub picioarele noastre,

vom simţi vibraţia...

 

Şi credem că- i iarba,

şi credem că-i nisipul

şi credem că doar praful...

 

O secundă rătăcită între cuvintele noastre,

dar a venit timpul ca fiecare să rămână sigur

căci oraşul se hrăneşte cu iluziile noastre,

 

deodată, deasupra un alt oraş,

sunetele de jos cu sunetele de sus se amestecă

în aer cu umbrele...

 

 

ETERNITATE

 

Nu pot risca ratarea eternităţii din ziua de mâine,

de aceea astăzi tac,

dar tu eşti dincolo de uşă,

o inimă şi ceva în plus,

tac, exist deci prin tăcerea mea,

da, tăcerea şi ţipătul luminii...

 

 

… şi tăcerea mă–nvăluie cu umbrele cărnii,

e ceva în seara aceasta care schimbă secolele între ele...

Într-o frântură de secundă suntem alţii,

ca să trăim...   

 

 

DINCOLO

 

Lemn ars în pădure,

cu miros de fulger geamăn,

prin flacăra ta ardem,

şi flacăra ce izbucneşte din  trupurile noastre

ca un  steag

ne leagă de cenuşa dimineţii viitoare…

 

CONSTANTIN STANCU

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor