Fundaţia Barnes - Aventura unei colecţii de artă

[Adrian Grauenfels]

Fundaţia Barnes - Aventura unei colecţii de artă

 

Acum 90 de ani Albert Barnes, un chimist din Merion - Pennsylvania, era plin de bani. Motivul? Inventase un medicament Argyrol care trata cu succes blenoragia bărbaţilor din regiune. Cu banii câştigaţi din comerţul farmaceutic Barnes deschide o fundaţie care avea scop educaţia şi colecţionarea de artă. Primele achiziţii la face la Paris cu ajutorul unui amic, şi în 1929 îşi vinde afacerea farmaceutică pentru ca să aleagă 20 de tablouri impresioniste şi moderniste care vor fi primii muguri a cea ce va deveni faimoasa colecţie Albert Barnes. Anterior, Barnes cunoscuse personal la Paris, în casa Gertrudei Stein, pe Matisse, Picasso iar la negustorul de artă Paul Guillaume are ocazia să admire tablourile lui Modigliani, de Chirico, Soutine. Barnes îşi formează ochiul, şi profită copios de marea depresie când bogătanii vindeau pe nimic tablouri nepreţuite ca să-şi salveze pielea de la faliment. Dar în America sa natală, elita Philadelphiei (capitala statului Pennsylvania), nu gusta Renoir, Cezannes, Gaugain sau Picasso, pictori pe care Barnes îi expunea în vila sa din Merion. 

 

Barnes moare în 1951 lăsând în urma să o colecţie particulară evaluată azi la peste 20 miliarde de dolari, probabil cea mai valoroasă în Statele Unite. Dar aventura culturală pornită de Barnes nu se opreşte aici. Noii şefi ai Philadelphiei sesizează potenţialul fundaţiei Barnes şi îşi propun să adauge colecţia sa la lista atracţiilor culturale ale oraşului. O bună ocazie se iveşte în 1990 când fundaţia face faţa unor dificultăţi financiare, măcinata fiind de o rea conducere, de jocuri politice şi de rea voinţă.

 

Spre sfârşitul acestui război, trei grupe filantropice oferă să salveze colecţia cu condiţia să fie relocată în centrul Philadelphiei într-un nou local special amenajat, care a costat 150 milioane de dolari. La 19 Mai 2012, colecţia Barnes era gata să primească oaspeţi în noua sa locuinţă proiectată de cuplul de arhitecţi Tod Wiliams şi Billie Tsien. Cei doi au creat o construcţie modernistă folosind metal gravat, piatra cioplită , volume sculpturale şi o lumină specială care este aproape palpabilă. 

 

Muzeul este inteligent situat cu spatele spre autostrada Benjamin Franklin, această decizie conferă linişte şi calm celor care intră în muzeu printr-o curte înverzită, ornată cu artă africană din bronz şi metale pe care soţii Barnes le colectau cu mare interes. La interior, accesul este facilitat printr-un patio acoperit de un tavan trapezoidal care reflectă lumina naturală. Exponatele colecţiei repetă fidel aranjamentele casei Merion, tablourile sunt plasate exact la fel ca înainte. Diferenţa rezidă în sistemul de iluminare care include tuneluri verticale ţintind spre cer. Probabil nu vom regăsi magicul şi liniştea fostei locaţii, dar arta secolului XX rămâne intactă aşa cum dorea Barnes, nu un beneficiu criticilor snobi, ci un lăcaş de reculegere, studiu şi relaxare hedonistă.

 

Adrian Grauenfels

2012 

 

[Adrian Grauenfels]

floare , nimic nu intrece arta si emotia ei..imi place MIRO si dintre romani pe Iser , Patrascu. Ianco..

[FLOARE PETROV]

Multumesc Adrian pentru bogatia de informatii care completeaza cunoasterea mea modesta despre marii pictori universali.pina la 20 de ani am fost atit de pasionata de pictura incit am lucrat ca ucenic cu plata de mizerie ( cam jumatate din salariu mediu pe economie) vreo doi ani. cistigam mai mult daca reuseam sa vind o parte din tablourile lucrate de pictori pe banda rulanta as putea spune. am avut si o autorizatie de pictor amator. nu se putea trai din banii cistigati nu-mi ajunge-au nici de chirie, dormeam in atelier dupa ce seara si toata noptea pina tomana tirziu e aeriseam mirosul de acetate de vinarom si de tempera erau periculoase pentru sanatatea plaminilor si totusi iubeam,cu patima tot ce reuseam sa fac cu pasi mici...dupa programul pictorului faceam si curatt in atelier..... cind nu dormeam pictam si eu natura moarta si naturi alese dintr-un catalog  in special pe cartoane de diferite rezistente.. lucrarile pe pinza erau costisitoare, preturile erau functie de valoarea si calitatea materialelor. am invatat insa cele mai importante strategii lucrind cu marele Pictor Constantin Piliuta trei luni. atit am putut plati pentru lectiile valoroase luate zi de zi. una din secretele picturii este sa observi cum cade lumina pe chipuri, sa  identifici in starea ascunsa a sufletului umbrele-  grimasele umbrelor direct pe fata  visavis de lumina.

 din pacate nu se traieste din pictura in Romania,(adevar trsit valabil si la scriitori mai ales poeti).... putini sunt cei care au reusit sa spuna da sunt un om cu o cariera demna si recunoscuta iubita de o majoritate elitista, tablourile clasicilor pictori celebri  plecati dintre noi de zeci si sute de ani sunt cumparate din muzee de niste jefuitori cu pretentie de iubitori de arta. Impostura, arivismul,  ipocrizia  sunt la noi acasa comoditati de a da forta personalitatilor desuete,infecte in cea ce se numeste umanism valoros....... ipocrizia precum viclenia cu vanitate ,malefica   a fost la un pas sa expuna intregul tezaur romanesc la faliment,  fatalitatea Romaniei a costat si o va costa mult acceptind viclenia sa conduca satul acesta mare numit Romania. intr-un sat nu sunt toti sarantoci unii sunt foarte vrednici si intelepti, altii isi fac timp sa cultive si sufletul dr si ogorul cu noi derivate din  multiplele soiuri de plante si vegetale..... dar iata ca nu nu gasesc ucenici adepti, sa-i urmeze.agri CULTURA este inca suferinda....... sper ca tinerii fiii imbogatitilor peste nopate nu vor repeta greselile parintilor si vor investi ACASA nu in insulele fagaduitelor de a scapa de articolele legii aspre cu infractorii....... nu  vreau sa fiu de loc rautacioasa insa a relata realitatea asa cum este ea este o forma de luciditate care doare foarte tare si care genereaza intii dezamagiri si frustrari apoi FURII accese furtunoase.

 daca as putea le-as fura toata puterea celor care nu aduc nici un servici Romaniei- cetatenilor ei.

Te rog ADRIAN sa cauti in lucrarile artistului MIRO pictura care reda Inaltarea  spiritului luminii. pe un cal ( asemeni unui PEGAS ) inaripat puternic si temerar diavolul cu toata  rivna  vrea sa se inalte dupa LUMINA.....   datorita greutatii malefice  fizice si  metafizice sparge vintrele si splina calului...... biciuindu-l  incercind sa prinda  CRISTUL (lumina) sa nu se inalte- reconfigurata in desfrinare  s-o desfiinteze.

pe mal MAICA DOMNULUI cu miinile impreunate a ruga la un tarm unde se vad in detalii clare  cum valurile incep sa se linisteasca sa se armonizeze sa se albatreasca. IUBESC IMPRESIONISTII SI SUPRAREALISTII. voziunile lor sut cu adevarat cele care ne pun mintea in stare de alarma de organizare de regindire in profunzime.

te imbratisez bunule prieten Adrian,  O VIATA MINUNATA ITI DORESC ALATURI DE CEI DRAGI SI CIT MAI MULTE TEZAURE SA DESCOPERI PRIN SETEA DE CUNOASTERE SPIRITUALA.

[Luminita Gheorghe Ciobanu]

ei da ...interesant ...un obiectiv de vizitat pentru cei ce pot face asta...

[Mara Arama]

mi-ar placeasa... vizitez