Mi-e sufletul rânced

De gânduri care nu-mi aparțin

Le privesc cu seninatate

Tristă

Știind care-i sfârșitul

Scris deja

De personaje necunoscute nouă

Nu am cum să-mi atribui mie acele merite

Decât tristetea... poate...

Și felul în care privesc zâmbind amar

Că tot ce am iertat eu în viața asta

Nu a fost iertat...

Ci condamnat

În destine oribile

Nu avem ce face

Decât să stăm liniștiți

Să privim cerul înstelat

Și să ne bucurăm de viață.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor