Sunt dimineţi în care mă trezesc

Şi spun că visul este-o poezie.

Şi-n altele, când simt că lâncezesc

Şi spun că viaţa este-o erezie.

 

Sunt amiezi când sunt îngândurată

Şi spun că toate, în lume, nu au rost.

Nesigură şi îndurerată,

Mă pedepsesc; plâng ziua-ntreagă şi ţin post!

 

Sunt seri când vreau să- ntorc timpu'-‘napoi.

Şi-am acelaşi gust amar, ca de pelin.

Vremea perechilor s-a dus, şi-apoi,

În loc de ceai de tei, beau, numai venin.

 

Sunt zile când aş vrea să întâlnesc

Iubirea. Sunt sigură că s-a născut.

Aş vrea s-o caut până obosesc,

Şi-mi fac din aceeaşi aşteptare, scut.

 

Sunt luni când tot aştept un semn divin

Şi spun că aşteptarea, moarte, n-are.

În optimismul meu, mereu revin,

Că mi-l pastrez în suflet şi-n altare.

 

Sunt ani de aşteptare, nu disper.

Spun că va veni o dată, timpul meu.

Iubirea-mi va fi veşnic,  un reper

Spre tine. Iar pentru mine, vei fi Zeu!

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Noiembrie 18, 2011 la 8:20pm

Multumesc pentru popas, Emil!

Comentariu publicat de Emil Dumitru pe Noiembrie 13, 2011 la 10:16pm

,,Sunt dimineţi... Sunt amiezi... Sunt seri... Sunt zile... Sunt luni...
Sunt ani de aşteptare, nu disper."

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor