timpu-mi dumică

aripi

de pradă mi-e clipa

mă nasc în fiecare

dimineață

toți oamenii

îmi par copii

ce învață să facă noduri marinărești

realitatea mea o sorb încet

ca pe o ceașcă cu cafea

cu gust de toamnă

presez duminici

pentru când norii bocesc pământul

înflorind frunze  la tot pasul

cuvintele-mi încălzesc gânduri

desfășurate

dintr-un ghem de borangic

prind raze de Soare

în evantai de culoare și sunet

îmi pun un trandafir în păr

și mă simt Carmen

de Bizet                    

                

 

 

 

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Octombrie 9, 2012 la 8:00am

Mulţumesc, Aurora!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Octombrie 9, 2012 la 3:18am

O croşetare de gânduri frumoase, delicate şi "hoinare".

Felicitări!

*

Aurora, cu drag

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Octombrie 8, 2012 la 10:03pm

Mulțumesc, Dora!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Octombrie 8, 2012 la 10:03pm

:) Crin Teodorescu , vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Dora Petre pe Octombrie 8, 2012 la 12:07pm

Îmi pun un trandafir în păr

şi mă simt Carmen

de Bizet

   Plăcut gând hoinar...

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Octombrie 7, 2012 la 9:54pm

Mulţumesc, Eli!

Te îmbrăţişez!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Octombrie 7, 2012 la 9:45pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor