Ce să îți spun

Am fost ca într-o roată uriașă

Care s-a oprit cu noi

În cabina cea mai de sus

De unde puteam să privim orașul

Ceva mai mult timp

Dar eram blocați în dragostea noastră

Tu căscai dar nu a plictis

Ci ca o pisică ce deschide larg botul

Și apoi pleacă mai departe

Eu încercam să par destins

Sprijinit de mașină, cu mâinile în buzunar

Privindu-te îngăduitor

Dar de fapt ascultam valurile

Care se izbeau violent de țărm

Și te priveam cum

La vârsta ta încercai

Să te dai pe un skateboard

Dar de fapt căutai

Ca noi toți, dealtfel

Ceva, grăbită pe străzile înguste

Cu balcoane, rufe și ghivece

Și aveai fața aceea

Cu care ți se ierta orice

Dezorientată, ciufulită, mirată

De iubitoare de urși și elefanți

Dar care ura curcubee

Floricele, panglici și apusuri

 

Ce să îți spun

Am încercat să țin des aprinsă

Lumina în balcon

Ca un îngrijitor de far

Să curăț de scoici

Linia ferată care se strecura sub mare

Iar tu nu încercai decât

Să îmi fixezi niște ornamente

Precum un pictor ce dorește

Să deseneze floricele

Pe crupa unui cal alb

Și scriai pe toate zidurile, în culori

Despre prietenia noastră

Dar mă știi cât de reticent eram eu

Să încalc linia dublă continuă

Să mă întovărășesc în ceață

Sau să pictez cu apă

Ție îți plăcea să faci echilibristică

Să ții concerte printre tractoare

Să îmi întinzi câte un trandafir

Ținându-l la orizontală

Ca pe un lucru oarecare

Iar eu eram ca un dispecer

De magistrale electrice de înaltă tensiune

Neștiind pe ce buton să apăs

Ca să întrerup curentul

Pentru că habar n-aveam

Pe ce stâlp erai urcată

Sau la ce fereastră ești

Desigur că mă așteptai

Așa cum un exponat își așteaptă vizitatorii

Într-un happening sau un performance

Iar eu îți aduceam mereu

Fructe de pădure care nu-ți plăceau

Tu îmi strecurai ușor

Câteva planete în gură

Simțindu-le acut mișcarea

De rotație cât și de revoluție

Și apoi ne uitam a nu știu câta oară

La Star Wars pentru că

Țineam tare amândoi

Să avem ceva comun

Și normal că aveam, de exemplu

Câțiva pași în zăpada aia

Care nici acum nu cred că s-a topit

Câteva petale cu care te ornam

Ofilite într-o carte de călătorii

Sărutul acela pătimaș

Pe care l-am dat amândoi statuii

O poartă de tablă mânjită

În grena și bleumarin

Și câteva fire de păr înnodate

 

Ce să-ți mai spun

Că lacrimile tale lăsau dâre

Colorate pe obraji

Și cantul mâinii tale

Era tot timpul puțin sărat

Și limba un mic animal viu

Iar dragostea noastră

O căram cu noi în pungă

O developam în camere roșii

Și o culcam în cearșafuri albastre

Iar uneori se agăța cu ghearele

Ca o pisică de umerii noștri goi

Și mai era ca un plâns în surdină

Ca o privire ascunsă, aruncată din umbră

Sau ca o geană de lumină

Printre draperii grele

Ca o pictură la colțuri de pereți

Care să mascheze igrasia

Și dacă vrei să-i fixez o culoare

Mai bine nu, dar

O să o pun în lumină galben ananas

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor