În ploaia caldă

de sfârșit de veac

îmi retrăiesc iubirile

și setea;

e mult prea multă vreme de când tac,

iar timpul

peste trupul meu

și-a pus pecetea.

Câteodată,

într-un ceas târziu

și revenind

din lumi de vis străine,

renasc,

deși în juru-mi e pustiu

și mă topesc,

apoi,

din nou,

în mine...

În ploaia caldă

de sfârșit de veac,

îmi chem, șoptit, lumina

de departe.

E mult prea multă vreme

de când tac,

însă tăcerea mea

nu-nseamnă moarte...

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Septembrie 23, 2010 la 10:03am
Ploaia și noi, cei care, prin tăcere, retrăim in gândul serii " iubirile și setea , revenind din lumi de vis străine" chemând " șoptit, lumina de departe ". Un poem cald asemeni ploii.

"Pentru mine cuvantul are valoare deasupra tăcerii. Tăcere e neparticipare pe cand cuvantul e avantare in necunoscut. Tacerea e nimic, cuvantul e totul. Tacerea, in final, e doar pauza intre cuvinte.”
din volumul Scrisori imaginare – Octavian Paler
Comentariu publicat de Carmen Ardelean pe Septembrie 22, 2010 la 12:34am
Multumesc pentru aprecieri.
Intr-adevar, exista multe moduri in care putem intelege tacerea... dar pana la urma tot ajungem sa vorbim despre ele...
Comentariu publicat de Carmen Ardelean pe Septembrie 22, 2010 la 12:19am
Asa cum am mai spus, sunt scrise in studentie... dar tin la ele. Ma onoreaza cuvintele dvs.
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Septembrie 21, 2010 la 9:05pm
Stări sufleteşti autentice, exprimate cu rafinată discreţie, în versuri delicate, melodioase...
Mi-a făcut plăcere descoperirea lor.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor