Gândul meu de noapte poarta mi-a deschis

 Spre altă lume plină de mistere

 În peșteri sumbre stă haosul închis

 Dar și năluci tăcute și stinghere

E cerul sumbru, timpul stă departe

 Zâmbește veșnicia rece și senin

 Stau chicotind tăcerile deșarte

 Ca niște demoni cu zâmbet feminin 

 Ochii minți-mi văd temple de durere

 Și spaime vii prin ele furișate

 Dar și păcate-n haine austere

 La altar cu fața stând îngenunchiate 

Se țes umbre iar lumea e neclară

 Și-mi stă în față o stranie răscruce

 Merg sau mă opresc alegere ușoară

 Dar pe care drum pașii mei s-apuce? 

Marin Voicu

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Marin Voicu pe Martie 16, 2019 la 6:15pm

multumesc frumos pentru lectura si comentariu

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Martie 15, 2019 la 8:09pm

Gândul, singura energie care poate părăsi gravitația, planeta, poate călători în timp și în spațiu, poate lua legătura cu divinitatea, și nu numai... căci multe se pot ascunde în spatele frumuseții („ demoni cu zâmbet feminin”) M-a bucurat, și înfrigurat, popasul!

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor