în joia în care s-au atins prima datã li s-a pãrut cã aud
cum se rupe o plecntã şi se naşte
primul lor copil increat un embrion
mai mic decât un purice mai mare decât orice casa şi
fiecãrui om i-au crescut doi ochi

azi au plâns iar-e în turneu de când îmi era tatã acum
e blond şi nu mai mãnâncã cereale cu stele. Simt
cum îi e dor de
pielea mea plinã de cicatrice dar noi purtãm
în fond, acelaşi semn pe trup

(e ca şi cum am fi avut cu toţii câte o icoanã cu hitler pe
perete pe vremea când eram sugari –
iar lângã casã
abatorul/

da, mi-aş fi dorit sã fiu scheleticã doar sã puteţi vedea mai bine
cât de transparentã îmi e carnea cât
de aerat îmi e sufletul) sunt

la fel de goi şi au în piept o gaurã mare prin care
copii de la sat vãd marea/
noi-un fel de degete iar câteodatã ne împletim în
coşuri pe care tigãncile le vând vara la
oraş.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor