În tabernacol de-amintiri locuiesc

vise străpunse de zări frânte

și geamătul lor răstignește

absențe pe panoplia orei.

în aluatul gândului dospesc monoton  vertebre

ce-mi rătăcesc în trup

anotimpuri venite de niciunde

și ninge - n mine cu romburi și dreptunghiuri.

Un timp divergent cu îngerul meu nenăscut

mă-ndepărtează de cercul final,

se ofilesc trandafiri printre cuvinte-nzăpezite

și-mi crește-n inimă o aripă

tinzând asimptotic către ultima umbră.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor