Geores Perec -  Viața, și modul ei de întrebuințare

Geores Perec -  Viața, și modul ei de întrebuințare   


Georges Perec (evreu născut la Paris, cu numele de George Peretz - 1936) era fiul unor imigranți polonezi ajunși în Franța în anul 1920. Tatăl lui Perec, Icek, înrolat în armata franceză în timpul celui de al 2-lea război mondial, moare în anul 1940 de la o rană netratată de la o schijă, produsă de explozia unui obuz de artilerie.  
Perec a trecut în grija unchiului din partea tatălui și este adoptat oficial de acesta în anul 1945.
Și-a pierdut mama în Holocaust, la Auschwitz, probabil după 1943, fapt care afectează opera sa care va evoca  pierdere, absență, singurătate , de multe ori prin jocuri de cuvinte sau enigme.  Perec este cunoscut ca nuvelist, producător de filme și documentare, scriitor de poezii și eseuri.
Membru al grupului literar Oulipo = Ouvroir de littérature potentielle (atelier pentru literatura potențială).
Primele sale încercări le face cu recenzii și eseuri pentru  "La Nouvelle Revue française și Les Lettres nouvelles"  publicații importante, în timp ce era student la istorie și sociologie la Sorbona. În anii 58-59 este parașutist - vânător, iar după eliberare din armată se însoară cu Paulette Petras. Cuplul petrece un an 1961 în Sfax - Tunisa, unde Paulette avea un job de profesoară. Perec citează experiențele lor din Sfax într-o ulterioară carte numită : "O poveste a anilor '60", în care descrie viața unui cuplu parizian în Tunisia. 



   În anul 1961 Perec începe să lucreze ca arhivar la un institut de cercetări neuro-psihologice, în secția lor de la biblioteca spitalului Saint-Antoine, job prost plătit, ținut până în 1978.  Se parte că această ocupație cu manipulări de date, și documente variate i-a influențat stilul.  
În orice caz, activitatea lui Perec cu privire la reevaluarea revistelor academice, a fost catalizată de o discuție despre manipularea informațiilor științifice avută cu  Eugene Garfield la Paris, iar ulterior Perec a fost prezentat celebrului profesor canadian Marshall McLuhan.
Cealaltă influență majoră a lui Perec o are la Oulipo, la care s-a alăturat în 1967, întâlnindu-l, printre altele, pe Raymond Queneau. Perec și-a dedicat capodopera sa, La Vie - mode d’emploi (manualul de utilizare a vieții) lui Queneau, care a murit înainte de data la care manualul a fost publicat. Va lucra la piese de teatru cu traducătorul  Eugen Helmle și muzicianul Philippe Drogoz în anii 60, în mai puțin de un deceniu produce filme ca de pildă "Omul care doarme" film care îi aduce premiul Jean Vigo în 1974. 



Pentru "La Vie - mode d'emploi" (1978)  Perec dobândește succes financiar și premiul Medicis - care îi permite să revină la scris cu norma întreagă.  
Se mută în Australia în 1981 ca să lucreze la "53 de zile" , carte pe care nu o termină. Era fumător și un cancer de plămâni îl seceră la numai 45 de ani.

**
 


     Cel mai cunoscut roman "La Vie-mode d’emploi" al lui Perec  a fost publicat în 1978. Pagina de titlu îl descrie drept „romane”, la plural, motivul devine evident prin lectura cărții. La Vie - mode d’emploi este o tapiserie de povești și idei împletite, precum și aluzii literare și istorice, bazate pe viața locuitorilor unui bloc de apartamente parizian, fictiv. A fost scris după un plan complex de constrângeri în scriere și este construit în primul rând din mai multe elemente, fiecare adăugând un alt strat de complexitate. Cele 99 de capitole ale romanului său de 600 de pagini se mișcă - așa cum circulă un cal pe o tablă de șah, - în jurul planului clădirii, care descrie camerele și casa scării și apoi poveștile locuitorilor. În final, ni se dezvăluie că întreaga carte are loc de fapt într-un singur moment, printr-o fabulă finală, care este un exemplu de „ironie cosmică”.    

Perec se remarcă pentru scrisul său plin de constrângeri. Romanul său de 300 de pagini "Dispariția" (1969) este o lipogramă,  cu o structură naturală a propozițiilor și o gramatică corectă, dar folosind doar cuvinte care nu conțin litera „e”. A fost tradus în engleză de Gilbert Adair sub titlul "A Void" (1994). Propunem aici o traducere splendidă datorată lui Șerban Foarță.

Dispariţia  (Georges  Perec -  Șerban Foarță)   -  text care evită uzul literei "e".

Un corp nigrid izbindu-l din plin în zboru-i jos
s-a auzit un zgomot afon (cândva sonor 
ca ţipătu-n azurul înalt şi fără nor) 
şi iată un râu roşu curgând din albatros 

Dacă nici unu ’n urmă-i nu a păşit uşor
cil dur azi plumb în unghiul rigidului braţ gros
căzând cicadă nudă-n timpanul spart sau ros
căluş mobil al unui hazard gri dar cu spor

alfa signal instàbil al unui far difuz 
ştiind - dacă înşfacă (într-un amurg confuz
când parc-auzi că podu-i în galopadă) nu 

stiloului tău propriu să-i spui arzând) că-aici 
(printr-o vocală lipsă) o luptă practici tu
a albului cu doliul atâtor buchii mici

În schimb, romanul său "Les revenentes" - Fantome (1972) este o piesă univocalică în care litera „e” este singura vocală folosită. Această constrângere afectează chiar și titlul, care în mod corect ar fi  Revenantes.  (W sau memorii din copilărie, 1975) este o lucrare semi-autobiografică greu de clasificat. Două narațiuni alternantive alcătuiesc volumul: una, un contur fictiv al unei țări insulare îndepărtate, denumită „W”, ne apare la început a fi o societate utopică modelată pe idealul olimpic, dar treptat este expusă ca o închisoare oribilă, totalitară, la fel ca un lagăr de concentrare. Cea de-a două narație, este o descriere a propriei copilării a lui Perec în timpul și după al doilea război mondial. Ambele narațiuni converg spre final, subliniind tema lor comună - Holocaustul.

A murit în 1982 și  în cinstea lui un asteroid No. 2817 descoperit în acel an, a fost numit Perec.

"Să scrii, după Perec, este un joc în doi, între scriitor și cititor. Odată sedus de enigma textului, cititorul trebuie să accepte al urma pe autor care gonește prin toate meandrele labirintului său.   Abia când el consimte răbdător să se asocieze la goana autorului, atunci va înțelege despre ce sunt aceste texte și la care, fără îndoială, se va întoarce adesea".  (Manet van Monrfrans- cercetător la Universitatea Amsterdam). 



Adrian Grauenfels

SAGA 2019

 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor