George ROCA - POEZIE ABSURDĂ: "LUI NOSTRADAMUS"


















LUI NOSTRADAMUS

Cu un binoclu xenofob
Ascult din nou pădurea
Doar laurii cu flori şi bob
Îmi scot peri albi aiurea.

Afară-i frig şi-i mohorât
Iar clima-i australă
Simt durere mov în gât
Pe placa mea stradală.

Camila verde s-a smintit
La stâlpul infamiei
Când ochii lunii au citit
Istoria prostiei.

Piticul roşu şi-a muşcat
Creionul ud de vată
Alaturi pietrele-au crăpat
De-njurături de fată.

O stea din galben univers
Dansa în zori de ziuă
Iar pepenii cu râs pervers
Băteau iar apa-n piuă.

Parlamentarul treaz din nou
Armura şi-o îndreaptă
Spre o drezină cu furou
Ah, ce frumoasa faptă!

Albastru, este alb acum
Ca şi la Copşa Mică
Bătrânu-şi vede-ncet de drum
De-o raţă şi-o furnică.

Iar eu mă duc, mă duc spre cer
Să joc şotron cu-o cioară
De sub perucă nasc şi pier
Trei doamne şi-o vioară.

În catacombe-aud un glas
Precum marea perfidă
Mă uit cu farmece la ceas
Şi vineri la clepshidră.

Lumina de la răsarit
Îmi dă o veste tristă
Îmi plânge umărul rănit
De strofa-mi pesimistă...

George ROCA
11 februarie 2009

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor