Mă aşez
la intersecţia viselor mele
ce se întretaie
cu drumurile ploilor
din nori înşiraţi
ca şinele trenurilor fulguite
în noduri de gări părăsite.

Îmi cuprind
genunchii cu palme de stele
să-mi încălzească visele
cu lumina lor rece
din adâncul văzduhului
unde şi-au ascuns pâlpâirile
în clipe ce fugăresc privirile.

Întind gândurile
adunate-n ghiocul sufletului
pe care mi-l apropii de urechea ta
să-i asculţi chemările
în vuiet de valuri stinse
dinspre ţărmuri pierdute
în adâncuri neştiute.

Pumnul drept
se deschide
în palmă cerşindă
iar cel stâng
strânge din adânc
ghiocul mut
de vuiet surd.


14 noiembrie 2008

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor