GHIOCEII ÎNSÂNGERAŢI, EI AU PREVESTIT PRIM,ĂVARA LIBERTĂŢII, AU ÎNVINS IARNA GREA A COMUNISMULUI

DRAGII MEI CONFRAŢI AI CONDEIULUI,

MĂ NUMESC MARIN VOICAN-GHIOROIU ŞI AM UN PROIECT PENTRU COMEMORAREA TINERILOR CARE S-AU JERTFIT ÎN REVOLUŢIE, ADEVĂRAŢII EROI LEGENDARI AI NEAMULUI, GHIOCEI ÎNSÂNGERAŢI CARE AU ÎNVINS IARNA GREA A COMUNISMULUI ŞI AU PREVESTIT PRIMĂVARA LIBERTĂŢII PENTRU POPORUL ROMÂN.
LOR TREBUIE SĂ LE RIDICĂM UN PANTEON DIN ARCADE DE FLORI, FIINDCĂ EI MERITĂ A FI CINSTIŢI CU CELE MAI ÎNALTE ONORURI, SĂ NU FIE UITAŢI.
LOR LE DATORĂM ZILELE DE LIBERTATE PE CARE LE TRĂIM, DAR SPRE REGRETUL MEU ŞI A MULTOR CONFRAŢI DE CONDEI, DIN PĂCATE, CEI CARE AR TREBUI SĂ LE ÎNCHINE ŞI SĂ LE DĂRUIASCĂ OFRANDE... RAIUL FLORILOR MIRESMATE ŞI RECUNOŞTINŢĂ VEŞNICĂ, I-AU UITAT. . .
APELEZ LA BUNĂVOINŢA DOMNIEI-VOASTRE , LA SUFLETUL NOBIL DE ROMÂN ALES DE BUNUL DUMNEZEU, IUBITOR DE DREPTATE..., INIŢIAŢI UN CICLU DE EMISIUNI PE ACEASTĂ TEMĂ, SCRIEŢI ÎN „CAIETELE REVOLUŢIEI” FIINDCĂ NU MAI ESTE MULT TIMP PÂNĂ LA 16-22 DECEMBRIE CÂND NOI VOM SĂRBĂTORI ACEST EVENIMENT CRUCIAL PENTRIU ROMÂNIA. PUBLICAŢI ACESTE POEME PE CARE LE-AM SCRIS CU LACRIMI ÎN OCHI PENTRU SUFLETELE CELOR CARE NE-AU DAT LUMINA LIBERTĂŢII.
SUNT SIGUR CĂ ÎNŢELEGEŢI STAREA MEA SUFLETEASCĂ ŞI CUM AM COMPUS MELODIILE ŞI POEZIILE PE CARE VI LE-NCREDINŢEZ CA UNUI OM DE OMENIE ŞI ÎNALTĂ CONŞTIINŢĂ CIVICĂ. FIINDCĂ M-AM ZBĂTUT SĂ FAC CEVA PENTRU MEMORIA LOR, AM REALIZAT SPECTACOLE ŞI COLOCVII, SERATE DE MUZICĂ ŞI POEZIE CU FUNDAŢIILE ŞI ASOCIAŢIILE CULTURALE: FUNDAŢIA "REMEMBER ENESCU" , ASOCIAŢIA CULTURALĂ "ROMANIA ÎN LUME " FUNDAŢIA "EMINESCU", FUNDAŢIA "NICOLAE TITUILESCU" ŞI FUNDAŢIA "ROMÂNO-AMERICANĂ" (UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ), LA POSTURILE DE RADIO, CÂND AM AVUT OCAZIA, LA TVR2. DDTV, TVRM, COSMOS, ANTENA 1, FAVORIT ŞI ETNO, DAR CONSIDER CĂ NU ESTE DE AJUNS CE AM REALIZAT DE UNUL SINGUR PENTRU CEI CARE SUFERĂ ÎN URMA PIERDERII ACESTOR VLĂSTARE (PĂRINŢI, FRAŢI, SURORI, PRIETENI, IUBITE, SOŢII, ETC.) SĂ FIE PE DEPLIN MULŢUMIŢI.
CONSIDER CĂ AR TREBUI SĂ SE REALIZEZE LA NIVEL NAŢIONAL, ŞI CU AJUTORUL DVS LA NUVEL INTERNAŢIONAL O OPINIE DE MASĂ PENTRU SENSIBILIZAREA CELOR CARE AU DATORIA SFÂNTĂ DE-AI SĂRBĂTORI CUM SE CUVINE, A-I PUNE ÎN CONTACT PE ROMÂNII DIN DIASPORA CU REALITATEA DIN ROMĂNIA.
AM DISCUTAT CU DISTINSUL GENERAL DE ARMATĂ NICOLAE SPIROIU, CARE M-A ÎNDRUMAT CĂTRE INSTITUTUL ROMÂN AL REVOLUŢIEI, PE CARE ÎL CONDUCEŢI CU CINSTE ŞI ONOARE, FIINDCĂ LA ASOCIAŢIILE REVOLUŢIONARILOR (DIN TIMIŞOARA ŞI BUCUREŞTI) NU AM GĂSIT INTERES PENTRU ACEST PROIECT DE OMAGIERE A LEGENDARILOR NOŞTRI EROI NAŢIONALI.
MAI JOS VĂ PUN LA DISPOZOZIŢIE CÂTEVA DIN COMPOZIŢIILE MELE PE CARE DUPĂ CE LE CITIŢI ŞI ASCULTŢI MELODIILE, VEŢI PUTEA ALEGE PE CELE CARE LE CONSIDERAŢI CĂ ÎNDEPLINESC TOATE CERINŢELE DE-A FI DIFUZATE, PUBLICATE ÎN CAIETELE REVOLUŢIEI, SAU A EDITA UN ALBUM COMEMORATIV – C.D. ŞI CARTE, CĂCI LE-AM SCRIS DIN SUFLET PENTRU SUFLETUL LOR ŞI AL URMAŞILOR LOR.
VĂ ÎMBRĂŢIŞEZ, CU CEA MAI DEOSEBITĂ STIMĂ ŞI ADMIRAŢIE,


COMPOZITORUL MARIN VOICAN-GHIOROIU.


C U P R I N S
GHIOCEII ÎNSÂNGERAŢI
Nr. DENUMIREA POEZIEI Pag. Obs.

1. GHIOCEII ÎNSÂNGERAŢI(POEZIE) 3 (POEZIE)
2. ARDE-N FLĂCĂRI TIMIŞOARA 4 (MELODIE)
3. TRISTEŢE, MÂNCA-TE-AR CORBII (engleză) 5 (MELODIE)
4. AM VĂZUT UN MOŞ PLÂNGÂND 6 MELODIE)
5. FLORICICA MAMEI (engleză) 8 (MELODIE)
6. MIERLIŢA 11 (MELODIE)
7. AM SĂ VIN ÎN SATUL MEU 12 (MELODIE)
8. ULTIMA SCRISOARE 13 (POEZIE)
9. ÎN PRISPA CĂSUŢEI MELE (engleză) 16 (MELODIE)
10. DIN CUVINTE-AM SĂDIT FLORI 18 (MELODIE)
11. ULTIMUL GÂND (engleză) 19 (MELODIE)
12. GLASTRA ALBASTRĂ (engleză) 21 (MELODIE)
13. ÎN GARA STELELOR APRINSE (engleză) 23 (MELODIE)
14. ALEEA AMINTIRILOR 26 (MELODIE)
15. DRAGI PĂRINŢI (engleză) 27 (POEZIE)
16. IUBITE TATĂ (engleză) 29 (POEZIE)
17. VREME TRECĂTOARE (engleză) 31 (POEZIE)
18. MĂICUŢĂ, ROUĂ DE FLORI (engleză) 33 (POEZIE)
19. DRAGI COPII (engleză) 35 (POEZIE)
20. DOR DE ŢARĂ (engleză) 37 (POEZIE)






































GHIOCEI ÎNSÂNGERAŢI
Copiilor căzuţi în revoluţie


Of-of-of! primăvara arată
Mamă, tată… greu vă este;
Cum să trăiţi făr’ de mine –
Fără scumpa voastră fată? Bis:

Când ieşiţi în câmp la muncă;
Prin pădure de-mi treceţi…
Vă opriţi lângă-un ghiocel;
Dragii mei, să nu-l rupeţi! Bis:

De-i priviţi a lui petale
Albe, diamante de lumină,
Care-n viaţă vor să iasă;
Eu sunt, mamă! Te înclină Bis:

Şi sărută-mă pe frunte…
Dor nespus îmi e de tine!
Tată bun, te rog, nu plânge!
Ştiu ce greu ţi-e fără mine. Bis:

Şi la anul care vine, vă aştept!
Tot în crâng voi fi, în flori;
Noi aducem primăvara şi vestim
Timpul marilor schimbări. Bis:







PENTRU GLORIA ŞI NEMURIREA EROILOR LEGENDARI „ARDE-N FLĂCĂRI TIMIŞOARA” ESTE UN CALD OMAGIU PE CARE LI-L ADUC ŞI LÂNGĂ BUCHETUL DE FLORI PE CARE-L STROPEC CU LACRIMI DE DURERE, VOI APRINDE O LUMÂNARE PENTRU ACEŞTI MINUNAŢI ERI.

ARDE-N FLĂCĂRI TIMIŞOARTA

Frunzuliţă fir bujor,
Plină e lumea de dor…
Şi mai greu şi mai uşor,
Şi mai greu şi mai uşor…
Da’ dorul care-l am eu,
Îi ca pământul de greu.

Frunzuliţă-a macului,
Pe plaiul Banatului…
Arde-n flăcări Timişoara,
Şi-mi cuprinde toată ţara,
Să topească iarna grea –
Libertatea să ne dea.

Surioare, şi voi fraţi…
Ghiocei însângeraţi!
Primăvara aţi vestit
În clipa când v-aţi jertfit.
Dor nestins noi vă păstrăm,
La Dumnezeu ne rugăm:
Să îmi staţi în rai de flori,
Şi să fiţi nemuritori!




PĂRINŢILOR CARE SUFERĂ
PENTRU COPII LOR


TRISTEŢE, MÂNCA-TE-AR CORBII


Tristeţe, mânca-te-ar corbii,
Să te bag sub firul ierbii,
Şi peste tine să calc!…
De mine te-ai agăţat,
Şi de tine nu mai scap,
Of-of-of!…tristeţe, să-mi putrezeşti!
Noaptea să nu-mi odihneşti,
Cum nu odihnesc nici eu,
Aşteptând copilul meu.
Aşteptând copilul meu.

Of! tristeţe… de ani mă ţii,
Şi nici o vorbă nu-mi spui?
Fiindcă n-ai avut copii,
Şi de-aceea nici că-mi ştii
Dorul lor mereu să-l duci,
Să nu bei, să nu mănânci….
Ziua şi noaptea să plângi,
Ochii-n gene să n-atingi,
Şi-ai vezi cum te usuci,
Şi-ai vezi cum te usuci.

Tristeţe, corbii să-ţi scoată
Ochii…şi să rămâi oarbă!
Dumnezeu să mi te bată,
Să fii mereu blestemată!
Şi de mamă şi de tată…
Numai tu eşti vinovată;
Pleacă de la mine-odată!
Acum du-te şi mă lasă…
Mi-a venit băiatu-acasă!
Mi-a venit băiatu-acasă!



PĂRINŢILOR CAR E AU RĂMAS FĂRĂ COPII ŞI ÎŞI DUC ANII BĂTRÂNEŢII ÎN TRISTEŢE ŞI IZVOARE DE LACRIMI



AM VĂZUT UN MOŞ P L A N G Â N D


- „Lele, lele…şi iar lele,
Vai de păcatele mele!…
Am la sufleţel dure…
Şi n-am pic de mângâiere.
Plângea moşul în pădure,
C-a rămas singur pe lume…
Ruga cerul şi pământul,
Ca să-i asculte cuvântul.

Lele, lele…şi iar lele,
Vai de păcatele mele!…
Bătrâneţile sunt grele,
Am rămas fără putere.
Calc pe iarbă printre fagi,
Nu-mi văd copilaşii dragi.
Frunzele uscate sunt…,
De ce trăiesc pe pământ?

Lele, lele…şi iar lele,
Vai de păcatele mele!…
Am la sufleţel dure…
Şi n-am pic de mângâiere.
Ce-am iubit şi am crescut,
Pe mine m-au părăsit…
Că mă uit pe deal şi vale,
Nu mai pot de supărare!





Lele, lele…şi iar lele,
Vai de păcatele mele!…
Bătrâneţile sunt grele,
Am rămas fără putere.
Un biet tată când rămâne
Singurel pe astă lume…
Nu are cui să vorbească,
Nici la cine să jelească.

Lele, lele…şi iar lele,
Vai de păcatele mele!…
Am la sufleţel dure…
Şi n-am pic de mângâiere.
Toţi în lume au plecat,
Şi de mine au uitat…
Tatăl care i-a crescut
Şi grija lor mi-a avut.

Lele, lele…şi iar lele,
Vai de păcatele mele!…
Bătrâneţile sunt grele,
Am rămas fără putere.
Of!, că în anii ce s-au dus,
Râuri de lacrimi am plâns…
Dorul lor aprig mă frige –
Nimeni uşa nu-mi deschide.

Lele, lele…şi iar lele,
Vai de păcatele mele!…
Am la sufleţel dure…
Şi n-am pic de mângâiere.
Gândul meu e plin de dor,
Mă topesc de mila lor…
Că vremea în loc de-ar sta,
Durerea mi-ar alinta.



F L O R I C I C A M A M E I
Copiilor români dispăruţi în Revoluţie

Ghiocel crescut pe luncă,
Floricica mamei!...
Dorul tău simt, mă usucă,
Dorul tău simt, mă usucă.

Draga mea, te-am aşteptat,
Floricica mamei!
Zile şi nopţi am oftat,
Zile şi nopţi am oftat…

Fată duce, mi-ai plecat,
Floricica mamei!...
Cu durere m-ai lăsat,
Cu durere m-ai lăsat.

Anii care mi-au trecut…
Floricica mamei!...
Iubito, eu n-am trăit,
Iubito, eu n-am trăit.

Am fost cu gândul la tine,
Floricica mamei!...
Speram să mai vii la mine,
Speram să mai vii la mine.

Mic ghiocel şi parfumat,
Floricica mamei!...
Înspre stele mi-ai plecat,
Speram să mai vii la mine,

Nu te-ntorci la măicuţa,
Floricica mamei!...
Ca să-mi aduci liniştea,
Ca să-mi aduci liniştea.

Iarna cât a fot de grea…
Floricica mamei!...
Ai înflorit, draga mea,
Ai înflorit, draga mea! :

Petalele plâng cu sânge…
Floricica mamei!...
Blestemul meu de-i ajunge,
Blestemul meu de-i ajunge

S-aibă durerea ca mine,
Floricica mamei!...
Că nu pot trăi pe lume,.
Că nu pot trăi pe lume.

27.XII. 1989 Bucureşti.
















M O T H E R’ S F L O W E R
To the Romanian children passed
away in the 1989 Revolution

Snowdrop in the marsh,
Mother’s flower!.
Longing for you dries me up
Longing for you dries me up.

Dear darling, I’ve been waiting for you,
Mother’s flower!
Day and night how I have sighed!
Day and night how I have sighed!

My sweet darling, you are gone
Mother’s flower!...
Left me in pain and all alone,
Left me in pain and all alone.

All these years that have gone by
Mother’s flower!...Sweetheart,
I have not once felt alive
Sweetheart, I have not once felt alive.

All my thoughts have been for you,
Mother’s flower!...
Hoping I will see you soon
Hoping I will see you soon.




AŞA CUM MAICA PRECESTA A SUFERIT PENTRU FIUL EI IISUS HREISTOS, LA FEL AU SUFERIT ŞI MAMELE CARE ŞIU-AU PIERDUT COPIII ÎN REVOLUŢIE

M I E R L I Ţ A

Of! bată-l Domnul pe bogat,
Când fiul şi-a alungat,
Şi-a luat calea codrului…
Din patima dorului;
De-un frasin s-a spânzurat,
O fetiţă mi-a lăsat,
Care-a mers la mânăstire
Să sufere din iubire. Bis:

În vinerea Paştelui,
Când e chinul Domnului…
Maica Precesta-a venit
Pentru fiul răstignit;
A intrat în mânăstire
La icoane să se-nchine,
Din durere să-i mai treacă,
C-aşa-i sufletul de mamă. Bis:

O!… în faţa altarului,
Lângă crucea Fiului
O tânără îl plângea,
Picioarele-i săruta,
Cu lacrimi i le spăla,
Cu părul i le usca…
Şi prin jalea glasului
Ea îi spunea Domnului: Bis:

- „Doamne bun, iubit şi sfânt,
Nu mă ţine pe pământ!
Du-mă la iubitul meu,
De viaţă nu-mi pare rău,
Numai de măicuţa mea
Că suferă ca şi-a Ta.
Numai mamă să nu fii…
Să duci dorul la copii.” Bis:

Maica Precesta i-a spus:
- „Fiindcă-L iubeşti pe Isus…
Negru strai să porţi pe tine,
Să-mi vieţuieşti în pădure,
Iar picioruşele tele…
De sânge să nu se spele;
Sângele ce l-a pierdut
Fiul meu cel răstignit. Bis:

Ciocul aurit să-ţi fie –
Dumnezeu să mi te ţie!
De-atunci Mierla-i în pădure,
Iubitu-şi cheamă pe nume,
Ca să vină lângă ea,
Haina neagră să i-o ia,
S-o schimbe-n voal de mireasă,
C-a fost fată credincioasă.” Bis:



IAR VIN ŞI–I ÎNTREB PE CEI CARE AU RĂSPUNDEREA PENTRU TINERETUL NOSTRU CARE-I MARGINALIZAT, ESTE FORŢAT SĂ PLECE PESTE HOTARE SĂ CÂŞTIGE O BUCATĂ DE PÂINE AMARĂ. NUMAI DORUL DE CASĂ ŞI DE PĂRINŢI ÎI FAC PE ACEŞTI OROPSIŢI AI SOARTEI SĂ SE ÎNTOARCĂ ACOLO UNDE AU CRESCUT (FIE PÂINE CÂT DE REA, TOT MAI BUNĂ-N ŢARA TA)


AM SĂ VIN ÎN SATUL MEU


- Băiatul meu, te rog, spune!…
Cum o duci singur în lume?
Spune-i la măicuţa ta,
Cum e-n ţara altuia?
Doina cine ţi-o mai cântă, Bis:
Inima cine-ţi ascultă?

Tu din sat când mi-ai plecat,
Durere-n urmă-ai lăsat,
Toţi vecinii te doresc,
Of! şi fetele te iubesc.
Că mă-ntreabă fiecare, Bis:
Dacă ai trimis scrisoare.

- Maică, măiculiţa mea!…
Pâinea, miere, de-ar avea,
Apa vin de s-ar făcea…
Nu este ca-n ţara mea.
Dacă n-auzi vorbă bună, Bis:
Gustul lor e mătrăgună.

N-auzi vorbă de român,
Şi te simţi mereu străin.
Or ce-ai face şi ai vrea,
Nimeni n-ar înţelegea,
Oful nu-ţi ar asculta, Bis:
Că ţi-e dor de ţara ta.

Să mi-ajute Dumnezeu!
Să mă-ntorc în satul meu…,
Plai frumos, plin de grădini,
Şi-am să le spun la vecini:
După sat îmi pare rău Bis:
Şi m-a adus dorul tău!



ACEST POEM „ULTIMA SCRISOARE” AŞ DORI SĂ-L CITESC, SĂ-MI EXPRIM COMPASIUNEA PENTRU TOŢI CARE AU SUFERIT ŞI ÎNCĂ MAI AU DURERE ÎN SUFLET PENTRU FIII LOR CARE AU PIERIT ÎN REVOLUŢIE SAU ÎN PRIBEGIA LOR PRIN LUMEA LAREGĂ AU SFÂRŞIT ÎN MOD TRAGIC.


U L T I M A S C R I S O A R E
(O dedic mamelor ce suferă pentru copii lor.)

- Măicuţă scumpă!…eu te ştiu: de sărbători,
În odăiţa-ntunecată, evlavioasă, ai aprins
Sfânta candelă, curată, pentru muritori;
Pentru mine te-ai rugat, la Cristos ai plâns.


Inima-ţi spune…că eu, cel plecat în lume,
Mă topesc de dorul tău şi de cei de-acasă;
Te aştepţi să viu, să mă vezi, în Culme,
Cu fete la grâu, sau trăgând la coasă?…

Chinurile ce Domnul mi le-a suferit…
Te gândeşti la mine şi mă vezi la fel;
Sfânta leturghie… demult s-a sfârşit,
Tu stai ca-n altar şi te rogi la El:

„Pentru ce, slăvite!… Mamele îndură?
Cum Fecioara sfântă, suferi şi Ea.
N-ai găsit?… se pare, măcar o măsură;
Ah, otravă-i viaţa! Nu mai pot răbda!…

Ce avui mai scump, să mă părăsească!?
Pentru că în ţară locuri nu mai sunt…
Ca şi fii noştri…glia să muncească;
Nu aici li-i locul… unde s-au născut?

De ce ni-i alungă, şi ce rost mai are…
Să ne tot promită că bine-o să fie ?
Ţara e săracă, căci peste hotare,
Tinerii-ţi plecară – MAMĂ Românie!”

- Măicuţă, nu plânge, mult nu va dura,
Ai să vii la mine…, mai rabdă puţin!…
Dumnezeu cel drept…mă va ajuta:
Vom sta împreună, să nu fiu străin.

* * * * *

- Când Mântuitorul…din morţi învia,
Iar zorii srăpung cerul de rubine,
Măicuţa-n genunchi, Ţie, se ruga;
N-a crezut că eu…o să vin la Tine.

Nu mai văd!…mâna singură mai scrie,
Pacea dulce-a miluirii se coboară;
Ah, iubită mamă !…ei nu vor să ştie,
Ce-i dorul de ţară, care ne omoară.
……………………………………..
Aplecată – ca un pom – sărmana făptură,
Tot citea, citea întruna… şi adânc ofta:
„Doamne, să nu-i pedepseşti, dar să le iei ura,
Parte să nu aibă de durerea mea !…”

Ultima scrisoare în sân o strecoară:
Cu degete slabe pe piept o apasă;
Candela murise..., era primăvară,
Pentru viaţa ei demult nu-i mai pasă.















ÎN PRISPA CASUŢEI MELE


În prispa căsuţei mele,
Sus, în colţul de la grindă,
Au venit trei rândunele…
Cuibuşorul să şi-l prindă.

Toate-mi ciripesc în cor,
Şi-n ciocuri paie mi-aduc;
Întreabă de mama lor:
Ce-i cu ea…de n-a venit?

Zboară-n cercuri, se agită,
Lacrimi în ochişori au…
Pentru mama lor iubită;
Doamne, ce triste-mi erau,

Cum sunt eu, gândind la tine,
Că nu-mi vii, fiindcă-ai plecat;
Doamne, rogu-Te, fă bine!
Of,…multă lume-ai înviat…

Dă-i viaţa, că mi-este dor,
Ca să stau cu el la masă!
Adu-mi mama puilor!…
Să-şi facă-mpreună, casă.











ON THE VERANDA OF MY LITTLE HOUSE


On the veranda of my little house
There came three little swallows
To hang their little nest
Against the beam, up there, in the corner.

They all chirp in chorus,
And with their beaks they bring me straw,
They ask after their mother:
What’s going on? Why couldn’t she come?

They fly in circles, they are tossed about,
And their eyes are full of tears
As they cry for their dear mother…
Oh God, they were so sad!

And so am I when I think of you
‘Cause you cannot come now that you’re gone…
Dear God please do us good!
Dear Lord, you made so many come to life!

Give him life ‘cause I miss him so,
And I wish I could dine with him!
Oh God, bring back the chicks’ mother
As they need her to build a home!




DIN CUVUNTE-AM SĂDIT FLORI
CONFESIUNEA MEA DE CREDINŢĂ
Din cuvinte-am sădit flori
În grădina Raiului, dor şi numai dor!
Pentru faima neamului,
Pentru fete şi feciori –
Să le poarte-n sărbători.

„Cine pleacă prin străini…”
Aşa zic şi cei bătrâni: dor şi numai dor!
„Este floare printre spini,
Fără apă, fără soare…
Se usucă şi-apoi moare.”

Amară pâine mănâncă,
Dorul de ţară-l usucă… dor şi numai dor!
Jalea şi plânsu-l îneacă,
E cuc singurel pe creacă –
Sete-i e şi n-are apă…

Mama lui când îl năştea,
Mai bine-o flore sădea, dor şi numai dor!
În grădina părintească…
Să rămână, să-nflorească,
Ţara să n-o părăsească!

Lângă mamă să trăiască,
Cu dragoste s-o-ngrijească, dor şi numai dor!
Bătrâneţea să-i aline…
Să nu-mi stea singur în lume,
Să n-aibă dorul cui spune.


Românul care-şi iubeşte
Plaiul, portul şi limba, dor şi numai dor!
Fericit e cât trăieşte,
Şi se află-n ţara sa,
Alături de măicuţa.

U L T I M U L G Â N D


Măicuţă dragă, să nu plângi!…
Că n-am să mai fiu mireasă;
Din teiul drag, te rog, să frângi
Crenguţa cea mai deasă,

Căci frunza ei va suspina
Şi va muri cu mine…
Tu să priveşti mereu la ea,
Că eu voi fi cu tine.

Şi lângă glastră tu să pui
O poză de a mea…
Când ţi-am spus mamă, -ntâi,
Şi să vorbeşti cu ea.




THE LAST THOUGHT


Dear mother don’t you cry!..
Cause I won’t be a bride—
From the dear lime tree, please do break
The thickest little branch,..

Cause its leave will always sigh
And die with me;
You must always look at it—
Cause I’ll always be with you.

And next to the vase, you must put
A picture of mine…
When I first called you mom
And talk to it.


















G L A S T R A A L B A S T R Ă

Doar amintirile rămân
Din tot ce-a fost cândva…
De ce să credem în destin,
Când viaţa ta şi-a mea
Ne-a fost jertfită fără milă –
La ce mai pot spera?!…

În glastra albastră…simbolul dragostei-a murit,
Parfumul crizantemelor a adormit;
Petale sângerii se ofilesc,
Iar ea îmi spune: „E firesc!
Tu n-ai ştiut să mă reţii…
Cu mine…o noapte să rămâi –
Să te iubesc!….”

Cu apă rece am stropit
Amorul, să trezească
Iubirea noastră, iubirea noastră…
Ce-n flori mi-a adormit
În trista glastră;
Căci-n culoarea ei albastră
Văd ochii care mi-au răpit
Un suflet tânăr şi cinstit –
Atât de mult l-au răscolit,
Căci n-au să-l mai cunoască…
De cât a-mbătrânit…

În glastra albastră lacrimi am vărsat;
Şi azi mai simt parfumul miresmat,
Şi văd şi mâna ce-a purtat
Buchetul florilor de vis.
Din când în când, pe scară, paşii-aud,
Dar ştiu că n-au să vină prea curând –
…S-au stins.










T H E B L U E V A S E


Only memories remain
Of everything once was
Why should we believe in fate,
Since your life and mine
Have been mercilessly sacrificed –
What more can I expect?!..

In the blue vase... the token of our love has died,
The scent of chrysanthemums has faded away
The blood-red petals wither.
I hear it telling me: It’s only natural, you see!
Had you known how to hold on
He would’ve been yours to keep
To whisper: I love you!
Fresh water I have used to sprinkle
Love... to awaken
Our passion, our passion...
A sleeping beauty –
In the doleful vase;
Its blue evokes a memory
Of eyes who stole away from me
My heart that loved in honesty.
Alas, alas, cruel destiny!
Tell me, what have I done to thee?!

So cruel a blow bestowed on me
My handsome love away from here
You took eternally.
In the blue vase my tears I have shed;
I can still to this day make believe
And feel the savory perfume
And see the hand that carried in
This bouquet of my dream...
And see the plane that flew away
Bearing the one that was my soul
And hear the footsteps at my door
Although I know he’s not at all
How sad, they’ve disappeared..


Î N G A R A S T E L E L O R A P R I N S E

O, dragul meu…cât te-am iubit,
Dar sorta crudă m-a lovit...
Şi azi mai plâng, nu pot să cred
C-ai dispărut şi nu te văd.
În gara stelelor aprinse,
Sub cer tremurător de dor,
Peron cu-un singur călător,
Te-aştept să vii cu trenul următor,
S-aduci buchetul de narcise –
În gara stelelor aprinse…
Cu cer de dor sfâşietor,
Să re-nviem amorul ce apuse
În umbra tristă-a anilor.

În gara stelelor aprinse,
Cu cer senin şi plin de dor…
Mai văd şi azi cum se desprinse
Iubirea mea, care fugise
Pe drumul lung al şinelor –
În zări albastre dispăruse.
Un tren soseşte, altul pleacă…
Te-aştept, iubirea mea curată,
Să mi te strâng la piept cu dor!

În gara stelelor aprinse,
Sub cer de dor mistuitor,
Iubirea-n suflet îmi pătrunse
Ca un ecou de tren plângând:
Ofta din greu, şi alergând …
Se depărta să n-o ajung:
Un gând ce lunecă pe şine;
Ce-i pasă trenului de mine,
Că-n noapte mă topesc de dor!?



În gara stelelor aprinse,
Sub cer albastru fără nor,
Cu-un timp încremenit, nepăsător…
Prezentu-n vise-mi adormise,
Ca sfânta candelă se stinse
Cu patimă şi cu fior.
În gara stelelor aprinse,


Sub cer de dor tulburător…
Mai trece-un tren, ca vântu-n zbor,
Ca o lumină călătoare,
E dorul meu făr’ de răbdare,
Speranţă ne-mplinită, trecătoare.


AT THE STATION OF FLICKERING STARS

Oh my darling, I loved you so But cruel Fate hurt me ruthlessly. Today I am still crying …I find it hard To believe that you are gone and out of sight…

At the station of flickering stars,
Under the sky trembling with love,
Here I am, a lonely traveler on the platform,
Waiting for you to arrive by the next train
And bring the daffodil bouquet with you…
At the station of flickering stars,
Under the sky wailing with love,
Let us revive our lost love
From bygone years, from the shadows…

At the station of flickering stars,
Under the sky full of serenity and love,
I can still see my love depart,
My love that had got lost for good,
My love taken away by cruel rails
And buried on the blue horizon.
A train arrives, another leaves…
I am waiting for you, my pure love,
Wishing, with love, to hold you tight!


At the station of flickering stars,
Under the sky filled up with bitter longings,
Love made its way into my very soul –
I heard its voice like the mourning echo of a train,
It breathed deep sighs and, full of pain,
It ran away and wouldn’t stay.
A lonely thought lost on the railway:
So cold, so indifferent is this running train
Now, in the dead of night,
When my love yearnings are tormenting me!

At the station of flickering stars,
Under the blue and cloudless sky,
Where time stands still and so indifferent…
My present time was lost in dreams,
And it died out like the saint light in church,
Leaving behind its passion and its thrill…
At the station of flickering stars,
Under the sky of thrilling love…
Here comes another train like blowing wind,
My restless love is like an errant beam of light:
It’s evanescent. It is hope without hope.




A L E E A A M I N T I R I L O R

În nopţi senine, de farmec pline,
Te rog să vii cu mine!…
În Parcul Trandafirilor –
Aleea sfântă-a teilor.
Aleea Amintirilor…
Mi-atât de dor, mi-e dor!
Să ne aşezăm sub teiu-nalt,
Să mai priveşti ce ai sculptat:
Un chip de înger îndrăgit, Bis:
De care-ai fost îndrăgostit.

Să stăm pe banca noastră,
Să admirăm bolta albastră,
Să căutăm micuţa stea…
Iubirea mea, dragostea ta!
Şi să rugăm norii-negriţi,
Să-i înţeleagă pe iubiţi:
Lumină cerului să lase,
Să aibă nopţile frumoase.
S-asculte valsul stelelor Bis:
Şi simfonia florilor…



















D R A G I P Ă R I N Ţ I

Ştiu că floarea de mireasă
Şi cununa cea cu stele,
Veţi ţine-o mereu pe masă,
Lângă poza dragei mele…

Şi alăturea veţi pune
Chipul meu, spre a-l vedea…
Ce păcat!…plecăm din lume,
Te lăsăm, măicuţa mea.

Tata, ochii o să-şi piardă,
Lacrimile au să-i sece…
Şi atunci, când n-o să vadă,
Doamne!… la Tine-o să plece.

Moartea nu poate desparte
Dragostea unor iubiţi;
Singuri vom fi mai departe,
Şi cu dorul de părinţi.

Iar pe cer de veţi vedea
Două stele rătăcind…
Eu sunt cu iubita mea,
Când voi priviţi lăcrimând.






D E A R P A R E N T S


I know that the bride’s flower
And the crown of stars,
You’ll always keep on the table,
Next to the picture of your darling…

And that you‘ll put aside
My face, to see…
What a shame!... we depart the world,
We leave, you my mommy .

My dad, will lose his eyes,
His tears will dry them…
And when he will not see any more,
God!… he will leave to You.

The death can not separate
The love of the lovers;
Alone we’ll be from now,
And with the ache for our parents.

And on the sky when you’ll see
Two stars wondering…
There will be and my love,
When you watch crying.





I U B I T E T A T Ă

Să nu m-aştepţi ca-ntotdeauna;
Destinul crunt ne-a despărţit;
Tu, grijă ai de mama-acuma!…
Îmi eşti atât de drag…, îţi zic.

Iubit părinte, îţi trimit
Cuvântul cel din urmă:
Mi-e dor să te sărut!…
Simt viaţa…, mi se curmă.

Voiam cu tine să petrec
Şi sâmbăta ce vine;
Sfârşitu-i trist, şi toate trec,
Căci mă despart de tine.

Erai atât de bucuros,
Când mă ştiai cu tine;
Acuma, roagă-L pe Cristos
Să-mi facă-un singur bine:

Din ceruri, unde voi zbura,
Să-mi lumineze calea toată,
Să pot vedea căsuţa mea…
În care plângi, iubite tată!





D E A R F A T H E R


Don’t you wait for me as always;
Cruel fate separated us
You take care of mom now!…
You are so dear…, I tell you.

Dear parent, I send you
The last word:
I miss kissing you!…
I feel life…, fading away.

I wanted to spend with you
The Saturday to come;
The end is sad, and all passes by,
Cause I separated from you.

You were so glad,
Cause you knew me near;
Now, ask Christ
To dos me one good:

From the skies, were I’ll fly,
To light my entire path,
So I can see my little house…
Where you still cry, my dear father!



VREME, VREME…TRECĂTOARE


Vreme, vreme…trecătoare!
Suflet n-ai şi nu te doare;
Nici nu vezi şi nu grăbeşti…
Viaţă n-ai şi nu iubeşti,
Şi în veci nu te opreşti...
Îmi eşti tare păcătoasă! –
De durerea mea nu-ţi pasă?
Şi nici nu auzi ce spun...
Când îmi strig al meu copil,
Care spre cer a plecat...
Şi cu jale m-a lăsat.

Vreme, vreme…trecătoare!
Dacăp mi-ai avea răbdare
Să n-alergi în goana mare,
Să nu fugi, să nu grăbeşti...
Pe om să nu-mbătrâneşti,
Să-l laşi tânăr şi frumos
Cum e bradul de fălos...
De tristeţe să nu-mi ştie,
Izvoraş viaţa să-i fie –
Plin de dor şi bucurie!

Omul dacă-ar fi izvor,
Doamne, -ar fi nemuritor,
N-ar plânge de of şi dor...
Cum te plâng iubit fecior!
Că ai plecat înspre soare...
Of! Lăsaşi mamă iubitoare
Şi-o nevastă ca o floare...
Iar al tău tată înbtristat,
Fiule, n-a rezistat
Să trăiască fără tine...,
Suntem singure pe lume.

Y O U R U T H L E S S T I M E


You ruthless time!
You have no soul, you feel no pain,
You wouldn’t see, you wouldn’t think,
You have no life, you give no love,
Your cold march you won’t detain…
You are so harsh, you think no thoughts,
You give no ear to my words
When I call my child’s name,
‘Cause, you know, I’ve been in pain,
Since he left, oh my, for heaven.

You ruthless time!
If only you flew patiently
And didn’t rush impatiently!
If only you could stay a little while
To have a rest and crush the seconds’ pile!
If only man were never old!
If only fair youth could hold!
If only man stayed always like a fir!
If only in man’s soul sadness didn’t stir!
I wish life were a spring of never-ending joy!

You see, if man were made into a river,
He would, for sure, live for ever.
He wouldn’t cry with pain and sorrow,
He wouldn’t mourn, like me, a son
For whom there is no morrow.
You see, you went away to reach the sun
And far behind, you left a loving mother,
A flower of a wife, a saddened father
Who, oh God, who couldn’t take it,
Who, oh God, who couldn’t make it!
Here we are: two lonely souls.


MĂICUŢĂ, ROUĂ DE FLORI
Copiilor care au crescut fără mamă

Bate vântul, toamna pleacă…
Zboară cârduri de cocori,
Numai tu, măicuţă dragă,
Nu vezi ai mei ochişori,
Nu te-ntorci l-al tău fecior,
Care te-aşteaptă cu dor!
Nu te-ntorci l-al tău fecior,
Care te-aşteaptă cu dor!

Măicuţă, rouă de flori,
Inimioara ta ce spune,
Când eu plâng adeseori,
Că sunt singurel pe lume?
De dorul tău mă usuc…
M-ai lăsat când eram mic.
De dorul tău mă usuc…
M-ai lăsat când eram mic.

Un an jumătate-aveam,
Când – „Măicuţă!…” te strigam.
Azi te plâng şi-mi pare rău…
Maică, îngeraşul meu!…
Vino, dragostea să-mi dai,
Lângă mine vreau să stai,
Să m-alinţi, să mă săruţi,
Să-ţi văd ochii fericiţi.

Anii grei care-au trecut…
Numai Dumnezeu îi ştie:
Bunicuţa m-a crescut
Cu dragoste şi mândrie,
Şi-mi spune, maică, de tine…
Că tu mă priveşti pe mine;
Mă-ncălzeşti, eşti soare sfânt…
Te doresc, maică, şi plâng.

MY DEAR MOTHER, FLOWER DEW


The wind is blowing,
Autumn is going,
Cranes, in flocks, are flying in the sky.
It’s only you, my dear mother,
It’s only you who cannot see,
Your little boy’s sad little eyes.
It’s only you who cannot be
Next to your son whose soul cries!

It’s only you who cannot be
Next to your son whose soul cries!
My dear mother, flower dew,
What does your mother soul say
When I cry, when I can’t play
‘Cause I’m lonely in this world?
You left me when I was so little.
And made my whole life so brittle…

You left me when I was so little
And made my whole life so brittle…
I was a year and a half
And ‘Mum!’ I used to call you,
But now my time is so much rough!
Today I’m mourning you and I feel grief,
My dear Mum, my little angel!

Come, my mother, from above,
Comfort me and give me love,
Please caress my fragile soul,
Let’s forget the bells that toll
And show me your happy eyes!
When I think of these past years…
Oh Good Lord how many tears!
With Grandmother by my side
,
I’ve been loved and I feel pride
When she tells me about you.
And I know you look at me
And my saint sun you’ll be!
You give me warmth, you mother dear…
Oh mum, if only you were here!
D R A G I C O P I I


Noaptea cade, ceru-şi pune
Voalul negru peste ţară…
Dragi copiii, mama vă spune:
- „N-am să pot veni deseară.

Masa n-am să v-o mai pun,
Cristos să vă ocrotească,
Că e mare şi mi-e bun,
Grija Lui să vă păzească!

Căci cu lacrimile mele
Am să ud pământul ţării,
Voi broda cerul cu stele
Şi n-am să vă dau uitării.

Iar din lumea mea eternă,
Ca să creşteţi, voi veghea
Cu-a mea dragoste maternă,
Zile, nopţi… voi priveghea.”

O aud şi-acum pe mama
Fiii-şi plânge cu amar…
Şi s-a stins de dor, sărmana,
Ca o candelă-n altar.












D E A R E S T C I L D R E N


Darkness falls, the sky is laying
On the country its dark veil..
Dearest children, mummy’s saying:
Oh, tonight I won’t be coming.

I’ll prepare your meal no more,
May Christ have you in His safeguard
As He’s our gentle lord
May you all be in His care!

As with all my tears in misery
I will flood this land we cherish
I will make the night sky starry
But my memory of you won’t perish.

And from my eternal world
I will watch you children growing
And my gentle mother’s love
Day and night I will be showing.

I still hear poor mother sobbing
For her sons with bitter sorrow...
And she withered with her longing,
Like a candle in the altar.








D O R D E Ţ A R Ă
Celor dispăruţi departe de mama Ţară


Mă aplec smerit spre tine,
Bun pământ al ţarii mele;
Doamne, ţine-mă pe lume,
Da-mi o mică mângâiere!

Cu puterea Ta, sfinţeşte…
Bruma asta de ţărână,
Pe-al meu tată, pomeneşte!
Spre odihna lui din urmă.

Mirtul milei, Tu-l presară,
Sa-l îmbie când i-o duc;
Mult iubit-a Mama ŢARĂ,
Îşi doreşte-acest pământ.

Mă aşteaptă-al meu părinte –
Peste ţări…ocean şi mări;
Înviază-l, Doamne sfinte!
Să-l primească, dă-i puteri.

Să-l privească doar odată,
Şi în mana lui să-l simtă,
Să-l sărute…sfântul tată,
Că-i din ŢARA lui iubită.







M I S S I N G M Y C O N T R Y
To those departed far from their mother-country


My country’s pious land,
I come to you to say a prayer;
Dear Lord, my life don’t tear,
Give me a comfort in this life!

Breathe out your whole holiness,
Over this land please say your prayers,
And mention my father’s name,
Give him rest, chase away pain.

Make the smell of myrtle last,
Over him a spell please cast,
Our dear mother-country
Wants this land with her for ever!

My father’s waiting for me,
In remote lands, over the sea,
O God, give him his life again,
And make him his strength regain.

Let him feel it in his hand,
Let him feel this holy land,
Let him kiss you, country dear,
‘Cause he cannot have you near.


Marin Voican-Ghioroiu

Vizualizări: 67

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor