Gimnastică, adrenalină, istorii care intră în text, o poveste cu Nadia de Maria-Daniela Pănăzan

 

O istorie cu zâne: gimnastica artistică feminină…

 

 

 

Maria-Daniela Pănăzan ne îndeamnă la reîntoarcerea în planeta tinereţii cu povestea gimnasticii artistice în cartea sa O scurtă istorie a gimnasticii artistice feminine. Înainte şi după Nadia Comăneci, apărută la Editura CronoLogia – Sibiu, 2012.   

Autoarea este cunoscută ca o fină specialistă a istoriei literare, mai ales în ce priveşte poezia religioasă românească, iar cartea prezentă este o surpriză pentrucă suntem invitaţi să parcurgem istoria furtunoasă a unui sport plin de energie, de frumuseţe, de risc. De la spiritualitate pură şi suferinţă, la mişcarea trupului pe coordonatele frumosului în arcada rigorii absolute, poezia mişcării.

Sportul este un risc, riscul de a pierde totul în câteva secunde, sau bucuria de a atinge aurul din imnul care flutură ca un drapel în marile săli de sport, acolo unde tinerii învaţă ce înseamnă biruinţa prin biruinţa fiinţei proprii, acaparate de limitările de tot felul.

Povestea aceasta se mişcă pe coordonate prestabilite: munca, modestia, stăpânirea de sine, competiţia ca sărbătoare, răbdarea, sacrificiul, aurul care intră în rama albastră a zilei.

Gimnastica este un exemplu, gimnastica este modalitatea prin care românii intră in lume, învăţând lumea să ne respecte prin performanţa absolută: nota maximă care blochează computerele şi imaginaţia. Influenţează istoria sportului, apoi a societăţii…

Maria-Daniala Pănăzan povesteşte simplu, dar în timp ce povesteşte pare a transmite în direct competiţia, ceva din emoţia celui care asistă la un eveniment special se transmite cititorului. Pare a fi o transmisie în direct sub presiunea timpului care macină destine. Sunt redate campionate europene, naţionale, mondiale, olimpice, documentarea este serioasă argumentată prin materialele abordate, de fotografii speciale, cu eroine care zâmbesc sau fac saltul mortal peste timp.

Povestea începe cu a fost odată ca niciodată, cu pasiunea pentru perfecţiune, cu triumful care poate fie explicat prin fraze electrizante, cu vise de aur, cu frumuseţea trupului modelat de spiritul atins de har, cu stilul victoriei la zeiţele necesare de fiecare zi, cu o lume sportivă bulversată de jocul gimnastelor la aparatele acestui sport, cu drumurile care duc spre podium, cu declaraţiile adversarilor şi comentariile jurnaliştilor miraţi de atâta energie, cu generaţiile care invadează arena istoriei, cu antrenorul care explică inexplicabilul…

Cartea are o bogată bibliografie, aproape o istorie prin date şi cuvinte, jurnal de reporter, propunând un lexicon olimpic, fluturând ramul de măslin al Olympiei, propunând o şcoală a campionilor, redând scrisori către o tânără sportivă, inventând o nouă artă între sport şi spectacol, analizând reversul medaliei, sau tehnica subtilă a muncii continue…

Pentru a descifra mecanismul victoriei continue, Maria-Daniela Pănăzan abordează taina istoriei nevăzute, s-a documentat masiv şi dens, a analizat, a adunat fotografii care au făcut înconjurul lumii, a citit, a modificat, a stat de vorbă, a recompus vitraliul miraculos a vremii pentru a înţelege şi pentru a transmite mesajul special…

Istoria gimnasticii a avut momente de aur, existau resurse şi valori în ţară, patriotismul este unul al frumuseţii, legenda e un loc unde se nasc mari campioane, zborul ca dor, matematica învinsă de arta mişcării, există o geometrie perfectă a trupului omenesc în lupta cu limitele, un nume care face înconjurul lumii: Nadia în inimile oamenilor şi pe buzele lor…

Concluzia - gloria poate fi privită în palmele bătătorite ale unor adolescente. Imposibilul devine posibil prin talent şi muncă, dar există ceva fragil între victorie şi viaţa de zi cu zi, gimnastica poate fi şi un pariu cu îngerii, există o clipă perfectă în viaţa acestor gimnaste, radiografia unui zbor, apoi tăcerea…

Această istorie este împărţită în două de un nume: Nadia Comăneci, lumea gândeşte altfel după ce o gimnastă a reuşit imposibilul.

Maria-Daniela Pănăzan scrie: „Ca profesoară de limba şi literatura română îi învăţ pe elevi ce înseamnă Axis mundi>> într-un text literar. Le explic că este un simbol, că reprezintă un centru al lumii, o axă centrală a universului în jurul căreia gravitează un întreg sistem de semne, de imagini sau simboluri. Îmi doresc mult să găsesc toate superlativele din lume pentru a descrie acest Axis mundi, centrul lumii, în gimnastică”.

Secretul succesului şi a povestirii este tocmai focalizarea pe acest punct de energie maximă, de origine divină şi Dumnezeu este liber să aleagă. Povestea Nadiei a început într-un şotron şi s-a stabilizat pe cea mai înaltă treaptă a unui podim sportiv, în Arena lumii…

Unul dintre antrenorii sportivei, Béla Károly, ne reaminteşte: „talentat este copilul căruia nu trebuie să-i repeţi de două ori acelaşi lucru!”.

În anul 1979 România devine campioană mondială pe echipe, în ziua finalei Nadia suferă o intervenţie chirurgicală  la mâna dreaptă, în spitalul  Fort Worth, Dallas. Clasamentele sportive încep cu România…

În 6 mai 1984 Nadia îşi ia la revedere de la sportul care a făcut-o zeiţă… pentrucă poezia gimnasticii începe cu Nadia! De la Nadia şi de la echipa României s-a creat gimnastica modernă (Juan Antonio Samaranch, interviu în ziarul „Sportul”, 7 mai 1984).

După Nadia au urmat alte nume, Maria-Daniela Pănăzan le aminteşte în această istorie, a fost deschisă o pârtie în zona abruptă a sportului, pentrucă sportul a devenit în epoca modernă o zonă a publicităţii, afacerilor de tot felul, zeiţele sunt puse la colţ de ştiinţa care inventează noi reguli, noi analize, trupul omului este supus torturii prin formule chimice sau fizice, arbitrul-judecător atinge cu degetul locul unde ar trebui ca Dumnezeu să facă regula.

19 septembrie 2000 – Olimpiada de la Sydeny, competiţia Mileniului. Autoarea cărţii notează: „Sydeny 2000 a fost, fără îndoială, cea mai fastuoasă şi mai grandioasă ediţie a Olimpiadelor moderne! Organizate sub semnul Mileniului ce stătea să se încheie, aceste Jocuri s-au dorit a fi o sinteză a tot ceea ce a adus mai bun sportul lumii secolului al XX-lea…”.

Prinţesa Olimpiadei a fost Andreea Răducan. Dar o banală răceală, tratată cu Norofen, a schimbat regulile, sportiva a fost depistată pozitiv la testul antidoping…  Gimnasta chineză Dong Fangxiao, după zece ani, este penalizată pentru că nu avea vârsta legală pentru a concura la Olimpiadă. Andreea Răducan nu a fost sancţionată cu interdicţia de a mai participa la competiţii, doar i s-a retras medalia de aur. Semne de întrebare pentru organizatori, gimnastica artistică din România era prea agresivă… Dar Simona Amânar este pe podium… Lupta în echipă este una a succesului, unitatea vine din muncă şi perseverenţă… Noi campioane strălucesc în Arenă, România a învăţat regula succesului, sau, mai exact, face regula succesului…

Geografia gimnasticii trece prin marile oraşe ale lumii: Montreal, Praha, Moscova, Los Angeles, Helsinki, Seul, Bruxelles, Barcelona, Atena, Amsterdam, Londra…

Există şi Deva, cetatea gimnasticii mondiale, iar Regina Nadia se întoarce la Oneşti, inima gimnasticii mondiale. Mai sunt antrenorii gimnastelor, oamenii care au stat în umbra succeselor, cu viaţa lor complicată, cu evadări dintr-o lume în alta, cu mari căutări, cu regrete, cu definiţii…

 

 

 

Spectacolul poate continua…

„Steaua cea mai strălucitoare, Nadia Elena Comăneci,  s-a născut într-o toamnă târzie pe malul Caşinului, la 12 noiembrie 1961, în oraşul Oneşti. A început gimnastica în anul 1968. Tot în anul 1968, la data de 9 februarie s-a inaugurat sala de gimnastică din Oneşti, unde vor ajunge, în scurtă vreme, la propunerea profesoarei Mariana Simionescu, antrenorii Martha şi Béla Károly”. Povestea are un început, un loc, nişte oameni în Arenă…

Gimnastica, un sport al graţiei, artei şi riscului. Viaţa ca o medalie… Maria-Daniela Pănăzan a reuşit să ne convingă de ce lumea este mai frumoasă… Citind cartea iubitorul de sport şi de frumos va face un salt peste aparatele timpului, unul cu mintea reîmbogăţită de ideal.

Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980 ne arată o faţă mai puţin obişnuită a sportului, după un exerciţiu efectuat de Nadia ireproşabil, juriului îi trebuie 28 de minute să afişeze o notă… A mai fost şi o contestaţie la modul în care arbitrele au notat-o pe Nadia…

Istoria are logica ei, peste ani, lumea va înţelege altfel lupta sportivă, o ţară relativ mică, se bătea la gimnastică, prin efort propriu, cu marile puteri politice ale lumii. Învingea…

Mecanismele puterii în arena sportului schimbă regulile şi noi nu observăm că timpul a şi trecut… Primul Campionat Mondial de gimnastică artistică feminină a avut loc în anul 1934, la Budapesta, apoi lumea a intrat în jocul acestor sportive care au redesenat frumuseţea trupului omenesc în mişcare, oprind timpul în ochiul îngerului…

 

August 2013. 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 83

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor