Îți storc pe buze

Zeamă roșie de fructe de pădure

Să pară precum o rană

Care pulsează vie

În corola unei flori cărnoase

Sprâncenelor le dăruiesc

Verdele cenușiu

Al coamei iernatice

Al unui deal împădurit

Iar pe pomeți îți trag dâre de lapte

Pot să te privesc prin apă

Sau pot să sparg cu pumnul

Geamul care ne desparte

Și să-mi aduc capul peste cioburi

Să-ți privesc de aproape porii

Și să îți presar ninsoare de petale

Peste desenul de umbre

De pe fruntea și tâmpla din zona stângă

Și încerc să îți văd chipul bine

Pentru că în geamul prin care îl văd

Se reflectă acoperișul unei clădiri

Care se suprapune peste frunte

Și văd că îmi faci un semn

Discret, cu capul

Dar mă uit cum pe partea dreaptă

Pe sticlă, curg râulețe de apă

Care par lacrimi pe obraz

Dar chipul tău nu plânge

Ci își lasă șuvițele de păr, uneori

Să-ți mângâie umerii goi

Și aș mai vrea să îl mai văd

Mângâiat de mâinile tale pline de făină

Cu care îți frămânți pielea ca pe un aluat

Și care să mânjească sticla

Cu un desen dezordonat, murdar

Cu tușe groase, de care vrei tu

În păr să-ți fie prinse

Resturi mici de frunze uscate

Și să observ cum se reflectă în el

Privindu-l din spate

Explozia soarelui de dimineață

Sau expresia chipului tău

Buimac, surprins și amorțit

Părul mustind

Lipit de creștetul ivit din apă

Să privesc cum arată chipul

Sub o sticlă acoperită

Cu picături mari de ploaie

Sau mâzgălită cu pământ cu iarbă

Ori gâtul înfășurat

În frunze mari, ude și ruginii

Și să mai văd cum primește

Obrazul tău, o aversă

De picături fine, albe

La fel, pot să văd

Cum ți-e ornată fața

Cu o rețea de fire de păr, strălucitoare

Și tulpini verzi, foarte subțiri

Într-o zi de culoarea zidului cenușiu

Sau obrazul limpede și rece

În aerul proaspăt al pădurii

Vreau, de asemenea, să-ți văd chipul

Încruntat și încadrat

De o coadă groasă, împletită, pe o parte

Și de o șuviță rebelă, de cealaltă

Ori să îl văd printr-o sticlă

Pe care să fac un contur

În spirală, cu melci mici

Și aș mai vrea să-ți admir chipul

Cum se transfigurează

Având o privire albastră, rece

Însoțit de un câine primitiv

De o vârstă precum pădurea

Iar vântul larg să-ți aducă

Somnul pe sub pleoapa învelitoare

Iar uneori pumnul tare

Să-ți sprijine tâmpla

Într-un decor de pietre aspre

Precum și să surprind

Un alfabet secret

Din felul cum dansează

Încurcate, firele înecate de vânt

Sufocându-ți chipul

Iar ochii să-mi spună

Ce nu poate gura acoperită de apă

Iar sub o poartă regală

Bogată în ornamente aurii

Să-ți văd chipul mic

Cum tronează deasupra trupului

Îmbrăcat gros, în pături mari

Și în fulare ample, moi

Sau buzele cum se desprind

Ezitând să slobode cuvântul

Ci doar o adiere de răsuflare caldă

Iar pe drumul din spatele tău

Să plutească părul, bătut de vânt

Și să lase în urmă amintiri

Ca o coamă de leu

Urme de îmbărbătare și putere

Și ochii tăi să pătrundă prin apă

Să lumineze pietrele

Precum o rază de lumină

Care cade ușor și ademenitor

Ca un voal ce dansează spre fund

Iar părul tău, să se hrănească

Organic, din argila noroiului voluptos

Ca o regină a pădurii iernatice

Gâtul și bărbia să-ți fie încadrate

De un guler scrobit, înalt, alb

Sau spice mătăsoase de grâu

Să-ți mângâie obrajii

Să scoți capul

Prin geamul mașinii în viteză

Și să trimiți adieri de obraz proaspăt

Pe care să îi decoreze

Umbre de ace ascuțite, de molid

Care să-ți brăzdeze

Ca niște zgârieturi

Chipul tânăr care uneori aduce a băiat

Și să se reflecte pe el

Dâra albastră de cer

Care se vede deasupra șoselei

Dintre cele două șiruri

De coroane înfrunzite de copaci

Ca un pumn să te izbească în față

O rază galbenă, groasă, de lumină

În care dansează firicele de praf, jucăușe

Să-ți pictez pistrui

Peste obraji pe care să îi fac mai sălbatici

Să te privesc printr-o oglindă spartă

Cu cioburi ca niște cuțite

Să-ți suflu în față

Hârtiuțe strălucitoare, mici și colorate

Sau să-ți lipesc pe ea fuioare de vată de zahăr

Să te văd cum într-o doară

Îți macini cu dinții mici și ascuțiți

Buricele degetelor, ținute între buze

Sau cum se reflectă pe conturul

Făcut de frunte, nas, gură și bărbie

Lumina filtrată de o umbrelă roșie

Și aș mai vrea să văd cum se vede

Chipul tău, cu toată partea dreaptă

Odihnindu-se pe apă ca pe o pernă

Iar la mijlocul feței

Fix între ochi și bărbie

Să văd cum se reflectă niște nori negri

Și să fac un semn

Pe obrazul tău, în dreapta jos

Construit din vreo trei sau patru paie

Să te privesc cum te uiți

Înăuntrul tău, cu ochii însă

Ațintiți spre mare

Sau privind îngrijorată

Țepii unui cactus

Să fac din șuvițele tale ude

Niște șerpi care coboară

Pe lângă nas, trecând printre ochi

Și vibrând cu coada

Pe pielea de deasupra buzei

Iar două fire de mușețel

Să le pun în păr, deasupra tâmplei

Și una să ți-o strivesc

De colțul gurii, cel din stânga

Dar ți-aș face un coc înalt

Iar în jurul ochilor să te pătez

Cu puțin praf ocru

Ți-aș odihni capul pe mușchi verde

Și cu o urmă de cretă

Te-aș amprenta fix sub buză

Ți-aș trage tot părul

De o parte și de alta pe piept

Și aș admira

Cum privești tu calmă așteptarea

Sau în urmă, dintr-un autobuz în mers

Privindu-mă întrerupt

Printre firele de păr

Cu chipul bătut de zbateri

De aripi de porumbel

Cu fulgi de pasăre prinși de pomeți

Cu capul acoperit de o blană

Dar privind undeva în zare

Astfel încât să pară

Atât de gol și de înfrigurat

Sau ți-aș picta flori mov

Pe obrazul stâng, una ce tocmai se desface

Iar pe bărbie un boboc

Cu tulpini lungi, sprijinindu-se de gât

Cu chip spălat de aerul îndrăzneț al dimineții

Întinzându-se a relaxare

Clar ca pielea unui lac

Pătat încă de toate nuanțele violet

Al unei constelații îndepărtate

Printre care, adormit, a călătorit noaptea

Chip neted pe care să aterizeze

Frunzulițe mici, zburătoare

Balerine grațioase

Și a cărui gură să soarbă

Seva proaspătă din fire lungi de iarbă

Uneori chipul să se odihnească

Într-un cuib firav

Până învață să zboare

Cu aripi din frunzulițele abia ivite

În vița de vie

Chip construit din litere

Dintr-o carte în care se ascunde

Și care a trecut în revistă

Dintre animalele lui Noe

Doar pe cele sălbatice, pereche cu pereche

Chip ridicat în zări

De baloane colorate

De printre rafturile bibliotecii

Călătorind printre titluri

Cu scara rulantă, de la bărbie la tâmple

Chip ascuns printre ferigi primitive

Picurat de raze mici și galbene

Strecurate vara prin frunzișul de copaci

Cu cercei verzi și albaștri

Din coadă de păun

Sfredelind cu privirea

Geamuri mate, tăindu-le

Cu laser sau diamant, în formă de inimă

Din spate, părul tău mirosind a fân

Sau cu chip de apă

În care să trăiască un peștișor

Privind în oglindă, departe, înapoi

Dar și de pe o faleză înaltă

La capătul lumii, cătând spre mare

Către un alt continent

Cercetând semeață

Dârză, ca un fost copil sălbatic

Acum devenit matur

Cu ochi mici și siguri

Cu pumnul tău strivindu-ți un pic gura

Privind preocupată

Către drum, castele, nisip, nori, zări

Agățând măștile pe frânghie

Și păpușile inexpresive

Dincolo de globul de lumină, în umbră

Chip legat de univers

Cu fire de ață dintr-un ghem verde

Dar privind așa, neclar

Mai ales către un punct fix

De deasupra patului, din tavan

Dispunând firele de ață

Într-un sistem defensiv

Și ascunzând sub evantaie

De hârtie, verzi și roz

Când un colț de frunte sau bărbie

Când jumătate de față

Întorcându-ți capul

Și făcând din bărbie și umăr

Porturi de pe două continente apropiate

Chip care îți comunică

Cu natura prin fuioare de fum

Degajate pe gură spre ferigi

Care să te apere de timp

Chip trecut prin spațiu

În viteză, printre bule de săpun

Strălucind albastru, mov, galben

Într-un compartiment de tren

Fortificat ca o cetate de cărți

Chip încoronat, al luminii

Al desenelor de umbră

Și al picăturilor de soare

Chip ce vede mesteacănul și mlaștina

Și se vede pe el în ecranul de cinema

Încadrat la rându-i de oraș

Veșnic la poarta închipuirii

Brăzdat de linii de mărgele roșii

La frunte, ca o indiană

Iar la gât, un colan gros

Ca un șarpe de argint

Cu pete verzi și turcoaz

Iar pe obraz să-ți joace

Scânteieri luminoase

Ca de la un stroboscop

Și să ți-l mângâi

Așa cum se reflectă

În apa unui lac

Să îți privesc ochiul

Prin lupă, în amănunt, pe îndelete

Să-ți compar liniile chipului

Cu cele ale crestei muntelui din zare

Să-l amestec cu altele

Și să-l caut cu palma

Pe bâjbâite, în penumbră

Să îți văd degetele

Cum se plimbă încet pe față

Ca pe rândurile unei cărți

De sus în jos, ca în una japoneză

Să-ți hidratez buzele uscate

Cu puțină zeamă de ceață

Și să-ți ornez urechile

Cu cercei formați din câte o buburuză

Și un fir proaspăt de iarbă

Să-mi înțep apoi vârful degetului

Și să-ți însemn fruntea

Cu o picătură transparentă de sânge

Ca să ai și tu un Bindi

Să îți împrospătez obrazul

Cu puțină rouă

Luată pe cantul mâinii

Să te văd la Crăciun

Cum ți-e mânjită fața

De miros de brad și luminițe colorate

Care dansează în instalații de pom

Să-ți văd cum îți surâde chipul

Într-un carusel cu călușei

Zâmbet trasat cu pensula

Cu vopsea groasă, roșie și galbenă

Să-ți scot de pe chip

Vreun voal transparent, agasant

Și să-ți încălzesc nasul rece

De sub ochelarii de schi

Să mă uit la tine cum te uiți

De la înălțime, la orașul vechi

Și să visez că mă privești

Cu chipul în jos dar cu ochii puțin ridicați

Și cum ți-l odihnești în palmă

Într-un culcuș de mușchi și iarbă

Omagiat seara de zeci de licurici

Reflectat în zeci de oglinzi mici

Și fotografiat în multe ipostaze

Sau mai în detaliu

Pe diverse zone ale feței

Încadrat de o eșarfă albă

Care să-ți învelească părul

Și aș mai dori să ți-l observ

Seara, scăldat în luminile de vis ale aurorei

Iar dimineața în peisajul neted, alb

Curat, al insulelor Svalbard

Sau sub roata mare din Paris

Primăvara, sub flori de cireș

Cu pomeți pe care pot să poposească

Fluturi albi sau albaștri

Văzând cum îți plutesc lebede

Pe lacul din priviri

Ghicindu-l dincolo de o perdea

Odihnit cu tâmpla de o vâslă

Aflată pe o barcă navigând în tăcere

Reviste cu resturi de povești

Foșnindu-ți la ureche

Povești cu maci, flori galbene

Păsări mici sau nori

Care să îți ridice chipul în zbor

Într-un avion albastru, cu elice

Și cu aripi duble

Dar mai vreau să închid ochii

Și să-i deschid brusc

Ca să-ți văd dublu nasul și gura

Sau să-ți lipești obrazul

De crupa unui cal ce fornăie ușor

Și să îți observ gâtul

Îmbrăcat într-un guler

Colorat, lung, răsfrânt și vintage

Făcând baloane mari și roz

Și mirosindu-ți gura a gumă

Sufocat și de baloane de săpun

Prin care să te uiți

Când cu un ochi, când cu altul

Și aș mai insista

Să-ți văd chipul cu diferite expresii

Proiectat mare pe ziduri de clădiri

Iar spicele din lanurile de grâu

Să se închine toate în direcția ta

Ca să-ți absoarbă căldura

Să-ți fie obrajii și fruntea

Înconjurate de pete de spumă de săpun

Care se învârt în spirală

Și dansează în apă

Și se prind, spărgându-se jucăuș, de pielea ta

Iar tu, cu privirea să trasezi

Pe cerul limpede, albastru

O linie de care să fie prinse

Fanioane vesel colorate

Și tot privirea să dirijeze calm

Zborul păsărilor și zbaterea zmeelor

Gura să-ți murmure cuvinte de calmare

Sau de îmbărbătare

Umbrei lupului sau ursului

Ce se proiectează pe perete la tine, să se alinte

Umbrei lebedei, bufniței sau vulturului

Ce îți împărtășesc secrete

Umbrei meduzei misterioase

Sau umbrelor păsărelelor hai-hui

Să sufli păpădia

Iar balerinele ei să zboare

Ca să-ți ducă vestea

Și să însămânțeze cu cuvinte pământul

Chipul tău să-ți urmeze vântul

Printre ramuri de copaci

De care sunt agățate, în loc de frunze

Fotografii cu chipul tău armonios

Umede și proaspăt developate

Și aș vrea să surprind

Cum chipul tău tresare

La zgomotul pe care îl face

Gheața de pe lac când se crapă

La privirea de șoim ținut pe mănușă

Sau la cea a lupului

Din umbra cuștii din grădina zoologică

Dar pot să ți-l protejez

Punându-ți deasupra urechii și pe tâmple

Câteva pene sure, magice

Și aș dori să mă uit la tine

Prin gaura cheii, să văd

Cum îți ștergi chipul ud cu un ștergar

Cum citești la lampă

Sau cum îți încălzești mâinile reci

Suflând peste ele aburi din gură

Uitându-mă la chipul tău grăbit

Pregătindu-se mereu de o plecare

Sau iritat, serios, cu ochii mari, nervoși

Revoltat de la atâta insistare

Și cum te uiți la viitor cu un binoclu

Scăldat de nerăbdare

Într-o baie albă

Chip mângâiat de muzică

Cu razele ei fosforescente

Sau de culoare roșu aprins

Ori chip de copil

Ce așteaptă într-o cofetărie turcoaz

O înghețată roz înecată în fructe

Cu ochi ce clipesc șăgalnic

Sau șmecherește, în timp ce mâinile

Meșteresc la teatrul umbrelor

Către copii veseli

Neastâmpărați, mai mult decât cuminți

Adulmecând cu nasul fin

Mirosul razei de soare

Și îndesându-ți sub ochelari

Zeci de floricele galbene și mici

Trecându-ți iar un deget

Ca o părere, peste buze și obraz

În timp ce umbrele zimțate ale jaluzelei

Îți zgârie obrazul dinspre fereastră

Iar un boboc galben de rață

Îți pulsează atât de viu

Lipit de obrazul celălalt

Chip ce poate asculta

Toate gemetele pământului

Tăvălit pe iarba proaspătă

Cât și lipit de trotuarul din oraș

Hrănit fiind de must fermentat

Cât și de suc de rodii

Căruia o eventuală lacrimă

I se preface într-un curcubeu mic

Iar dacă vrei chipul să-l asculți

Pui mâna streașină la ochi

Și îl privești atent

Sau îți pui urechea lângă urechea lui

Și neapărat îl înrămezi

Într-un tablou cu multă vegetație

Și închizi ochii

Ca să te bucuri de zâmbetul lui

În zilele cu soare

Cu trăsături dansând demn

Ca o mică balerină

Într-o coregrafie dificilă, în apă

Pictat de realitate în oglindă

Mirosind a portocale sau a fân proaspăt

Explodând ca o fântână arteziană

Cu sprâncene ocrotind bijuterii

Frumos de privit prin apa din pahare

Tulburând ca un vin alb

Cu arome de miere și de floare

Vizualizări: 98

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor