Glasul tacerii......promisiune respectata!!!

As vrea uneori sa te iau de mana si fara sa scot un cuvant sa te duc undeva unde doar tacerea sa ne stie...sa ma desenezi si sa ma privesti cu ochii mari ca pentru prima si ultima data...e bucuria dupa care striga mintea mea cand e singura si trista...nu vreau sa supar,nu vreau sa deranjez,nu vreau nimic....vreau doar imaginar sa-mi hranesc mintea cu tine,uneori....sa-mi cer iertare si sa tac spasita sau sa ma incapatanez si sa intind mana,din cand in cand ,dupa tine...lasa-ma sa raspund,sporadic,strigatelor tale.Te-ai bucurat pentru mine c-a trecut "furtuna"...n-a trecut singura,am inlaturat-o cat am putut iar efectele au fost...devastatoare insa cu amintiri ce n-au sa moara prea curand,cu imaginatii fara de sfarsit,cu zambete ce-ar fi putut sa se transforme in adevarate explozii de bucurie....cu asteptari stinse cate putin in fiecare zi insa cu "urme"de care ma bucur in voie,apartin tuturor si am si eu dreptul la ele,la desene...iar sufletul parca pleaca de langa mine sa se intalneasca cu al tau.. Intr-o zi norii au sa iti piarda urma,ploaia iti spala lacrimile provocate de vinovatia pacatului si soarele o sa-ti indrume pasii acolo unde sufletul ti-o cere...nici eu nu vreau sa rupem vraja..ma alimentez cu tine,imi trec zilele cu zambetul usor schitat si cu speranta si dorinta ca ...azi o sa gasesc ceva,un gand,un semn...orice dar care sa ma atentioneze ca-i pentru mine. Ma simt,gandindu-ma la tine,ca un copil care se pregateste sa devina matur,gaseste primul iubit si il pastreaza secret ca pe o dragoste interzisa,platonica si mult superioara banalului...din cand in cand primeste semnale si le raspunde ...nu se ating fiindca se rupe vraja,nu se descopera decat cu gandurile care le alimenteaza intreaga fiinta fara sa fie nevoie de nimic altceva...e joaca copilariei de la care ma pregatesc sa-mi ia ramas bun si ...inceputul maturitatii pe care ma tem s-o...infrunt Prevenirea ta e inutila si tarzie,am inceput sa caut norii,sa accept oftatul vantului,sa renunt la mangaieri in favoarea delaurilor,padurilor si a campiilor iar dorintele mele le-am ingropat adanc lasand timpul sa le uite acolo sau...sa le readuca la suprafata...cine stie...

Vizualizări: 138

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Albu Marinela pe Ianuarie 7, 2013 la 10:29am

Draga November,se spune ca sensibilitatile se recunosc intre ele,se cauta si se bucura de "intalnirea",intamplatoare sau nu ,din viata.Naivitatea copilului din mine nu exclude intelepciunea de-a recunoaste si de-a aprecia cuvintele frumoase iar prieteniile noi,construite din sensibilitati,sunt hrana de suflet,bucurii ce sfideaza tristetea,zambete ce omoara lacrimi,pansamente ce inchid ,sau chiar vindeca, rani.E atat de cald si bine ...cu voi in suflet !!!

Comentariu publicat de November pe Ianuarie 7, 2013 la 8:27am

Mereu am crezut in acel ceva care "readuce la suprafata" sentimente ce le-am crezut ingropate ...si mereu am avut dreptate! Renuntarea la mangaieri, sa fie doar temporara...nu putem trai fara tandrete. La joaca copilariei sa renuntam cat mai tarziu, sa fim mereu copii...sa credem in Mos Craciun, in Zana cea buna...si in alte povesti...Simti frumos...si scrii frumos! :)

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Decembrie 23, 2012 la 9:23am

As vrea uneori sa te iau de mana si fara sa scot un cuvant sa te duc undeva unde doar tacerea sa ne stie..

uneori e bine să lăsăm tăcerea să vorbească...

Comentariu publicat de Albu Marinela pe Decembrie 22, 2012 la 8:16am

"Esti melodramatica" am fost acuzata.......o alta noapte a sedimentat gandurile si m-am intrebat de ce este melodramatica mica mea expunere...am vorbit despre iubire,despre verticalitate,despre uman,despre usi catre directii de viata....ca toate astea cer cate o lacrima????`...pai ,e firesc ,profunzimea vietii cere uneori sacrificii,aduce durerile mai intai si astfel ne dam seama care-i diferenta intre tristete si bucurie....o controversata mai sunt si eu uneori,stiu,dar asta-i farmecul vietii,puterea de-a infrange monotonia,chinul provocat spre-a gusta viata in toate formele ei,rasfoirea realitatii in milioane de pagini din care apoi sa se nasca intrebarea"pe care s-o citesc?",oameni care ne marcheaza si pe care-i provocam ,ca intr-un duel,sa ne vada,sa ne simta,sa ne auda......pentru Vali sunt melodramatica,pentru altii plina de speranta,de putere ,de viata,pentru unii doar un ID .......important este cum sunt pentru mine,pentru sufletul meu si sunt o zi melodramatica iar intr-o alta zi...zbor si dorinta...

Comentariu publicat de Albu Marinela pe Decembrie 21, 2012 la 9:50pm

Umezeala de afara mi-a aburit sufletul,mi-a incetosat privirea lasand sa picure un strop de "ploaie"din verdele ochilor,intunericul ma tine la loc sigur...de parca as putea sa fiu in pericol???..nici vorba,nici in lumina nu sunt vazuta...in intuneric si mai putin.A trecut fatidica zi iar spiritualitatea mea a atins cote mai inalte,sperantele pentru Craciunul viitor tes nesfarsite dorinte...sau poate sa ma mai surprinda si acesta???..."CAUTA UMANUL"am fost indemnata...pai umanul din juru-mi ma tine vie,iubirea pentru tot ce-i viata imi sprijina vericalitatea,credinta ca"usile se inchid pentru un motiv anume"ma face sa renunt la argumente.Ma simt ca intr-o incapere fara usa iar datoria mea este s-o creez...dar mai intai sa daram zidul iar intrebarea ,idioata,este ...in ce parte a camerei este "directia" ...corecta???...

Comentariu publicat de Albu Marinela pe Decembrie 17, 2012 la 10:29pm

Fabuloasa????...nici vorba,sunt abia vizibila.Fabulos mi-e doar sufletul,un obraznic si un razvratit fara pereche,se incapataneaza sa nadajduiasca,se revolta,ma acuza de neglijenta,ma chinuie si ma pedepseste.....ma straduiesc sa-l iert fiindca-i ratacitor,pe strazi,de unul singur,ii lipseste caldura resimtita la intalnirea cu perechea,a uitat definitia bucuriei si nu mai exerseaza nici zambetele....imi cere argumente,El e vinovat si cum sa-i spun ca isi doreste ceva ce-i impotriva evolutiei???Sa fie oare pacatul atat de mare,progresul sa-si incetineasca actiunile ,timpul sa fie un dusman cand strigatele lui ma trezesc in miez de noapte,cand tristetile lui cer ...argumente care sa-i alunge lacrimile???...ce sa-i spun,cum sa-i spun...???

Comentariu publicat de Albu Marinela pe Decembrie 11, 2012 la 6:28pm

Domnule Teodorescu,masca despre care vorbiti imi este foarte straina...am fost acuzata de sinceritate,de naivitate,de incredere in oameni dar de faptul ca as purta o masca...e absolut o noutate.Ma rog,va respect dreptul de-a emite o parere dar asta n-o sa ma impiedice sa mi-o exprim la randu-mi.Sinceritatea si "poarta deschisa"a sufletului meu m-a facut,nu de putine ori ,sa sufar,am platit ,repetat,cu lacrimi faptul ca n-am stiut sa-mi "imprumut" o masca iar ,in final,sa fiu acuzata tocmai de asa ceva.Viata are mereu grija sa aflu despre Oameni si Lume daca trec prin ea cu pieptul deschis,fara armura...si fara Masca.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor