Nori vînturați, cenușii,

Aprinși de raze sîngerii,

Prevestesc, precum se spune,

Că urmează vremuri nebune

 

Lungi fuioare, toarse-n coșuri,

Se-nalță ca tornada pe valuri,

Luînd și liniștea sătenilor,

Spaime lăsînd în pieptul lor.

 

Pe piscuri se-nalță focuri
Din Piatra până-n Măguri,
Din munte până-n vale
Sună buciumul cu jale,


Anunţând primejdie mare  –

Dușmanii au călcat peste hotare.

 

Și, în seara cuprinsă de vrajă,

Grija a intrat de strajă

La cetatea Bologa, din deal,

Domeniul lui Mircea-n Ardeal.

 

Nici la Raesculum nu e liniște,

- La castrul roman din Gradiște -

Întărindu-se paza în grabă

Și ochi-n patru-s puși la „treabă”.


În cetăţi, cu mare-nfrigurare,
Se face de zor aprovizionare;
Scos din focul cuptoarelor,
Fierul bătut scînteiază – nor –


Din vârful săgeţilor ascuțite
Și din tăișul săbiilor ruginite;
Se urcă ghiulele pe creneluri,
Ca să sature... guri de tunuri

 

(Pe duşmani...să nu-i mai numeri!)

Din munți și din văi au venit

Voievozi, cu gînd neclintit,

Piept ca să să țină furtunii

Iscate de talazul turcimii.

 

Privind cu admiratie cetățile,
Falnice și inexpugnabile,
Îşi spun toţi în gândul lor:
Mulţumim străbunilor!

Turcii sunt acum pe val
Şi au năvălit în Ardeal –

În bătăi de darabane

Unduind valuri de turbane.

 

Un potop de... armată

Cum nu s-a văzut vreodată,

Urmașilor marelui Baiazid

Nu le-a stat în față nici un zid,

 

Sub flamura verde, cu-avînt,

Cotropind pămînt după pămînt:

De unde soarele răsare,

Trecînd de marea cea mare,

 

Se-ndreaptă-n grabă spre Apus,

Ce încă nu a fost supus,

Sub stindardul lor, semiluna,

Hotărîți să cucerească Viena.


In drumul spre Orade’ Mare
Două sulițe stau în aparare,

Puse-n coasta dușmanului,

Spunînd: sfîrșitul drumului!

Cu zidurile groase – de bază –
Și-n vârfuri creneluri de pază,
Păzesc intrarea-n munţi, spre Săcuieu,
Şi la intrarea Crişului în defileu;

Pentru duşmani nu-i bucurie,
O piedică în cale spre câmpie,
Dar, încrezători că-s mulţi ca iarba
Și că ardelenilor le tremură barba,

Spre cetăţi, buluc, dau năvala,

Ca la pomană, fără socoteală,

Da-s primiţi „cum se cuvine”
Şi se-ntorc cu pantaloni-n vine.

Atacă turcii cu disperare,
– Sclipesc iatagane-n soare –

Crişurile-s, de luptători, o mare,
Într-o crâncenă încleştare.

Din Silva, cea seculară,
Nori de săgeţi zboară;
Fiecărui copac i se închină
– Ofrandă– un turc la rădăcină.

Tunurile-şi fac datoria,
Rărind cu spor otomania;
Tamburinele bat retragerea,
Turcii “gustând” înfrângerea.


Au trecut zile nenumărate
Şi nu a căzut nici o cetate,
Iar paşa în gând înjură
Şi face spume la gură:


–Balcanii la picioare-mi pică
Şi mă împiedic de-o furnică?

Văzând că nu-i de glumit,
–Ardeleni-s de neclintit –
Ca să nu se facă de ruşine
Paşa la negocieri vine.

– La aşa viteji, îmi scot pălăria
Şi vă acord autonomia,
Dar pe cei ce luptă doar în vis
În paşalâc să-i transform am decis.

Stau ardelenii şi se sfătuiesc

Și, cu mare greutate, hotărăsc:
Într-o mare de otomanie
Mai bine nu poate să fie!


Şi aşa, cu toată sila,
Pe învoială-au pus ştampila,
......................................................................
Ce-a urmat apoi se ştie...

– Şi-n cartea de istorie scrie –
După cum povestea spune
Și soarele, veşnic, apune!


De otomani s-a ales praful
Și alţi stăpâni le-au luat locul;
Pe Ardeal altă şi altă stăpânire,
Pe rând, altă şi altă asuprire!

Mulţumind, pentru ajutorul dat,
Austriecii castrul l-au demolat
Și din ziduri au făcut pavele,
Întinse ca o pînză pe şosele,


Pentru asfalt un pat trainic,
(Azi) din Piatra până-n Panic...

Cu toată strădania străinilor
De a șterge moștenirea străbunilor,
Fundaţiile pământul le-a ocrotit
În Gradişte, loc de la daci moştenit.

Cetatea Bologa a rămas pe deal
Un simbol al măreţiei pentru Ardeal,
De strajă și la al castrului sit,

Ce s-a năruit sub vremi, obosit.

 

Mărețe fapte de vitejie,

Scrise-n vremi de mare vijelie,

Săpate-n mintea urmaşilor

Țin vie-amintirea  strămoşilor.


Admirîndu-le curajul și vitejia,
Ne ridicăm cu respect pălăria
Şi spunem cu toţii în cor:
Glorie – eternă -, străbunilor!

MdRaesculum 25.09.2009 /

 

 

PS: Am dedicat aceste rânduri cetăților din Bologa:

 




MdRaesculum 25.09.2009

Vizualizări: 77

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Martie 27, 2017 la 11:07am

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Martie 28, 2011 la 10:20pm
o istorie cuprinsa-ntr-un poem, felicitari

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor