Bate clopotul primăverii ca şi cum

ar suna sufletul meu din goarnă

(iarna se lasă învinsă de  gong).

Cu fiecare sunet se deschide câte-un mugur;

chiar moartea şi-a lepădat negrul strai,

s-a îmbrăcat într-o rochie colorată,

Şi, metamorfozată într-un curcubeu,

râde peste mormintele

ale căror cruci strălucesc în soare..

 

Caut ceva din primăvară ca să semene cu tine;

şi parcă o adiere de vânt îmi şopteşte şi face să simt,

clipa când  ne-am îmbătat din priviri prima oară:

ochii noştri deveniseră gemeni şi scăpărau scântei…

 

Ah! mi-e dor de viaţă, de tine, îmi lipseşti iubite!

Aş vrea să se deschidă ultimul zăvor

ce a închis iubirea noastră…

Îmi lipesc încet, fruntea fierbinte,

de visele din noaptea târzie,

şi visez că ne ţinem strâns în braţe,

în aşternuturi moi de mătase.

 

Dar ştii prea bine că visele dispar în zori

şi mă trezesc într-o iluzie duioasă;

dorinţele mustesc de voluptate,

un fluture îmi tremură în palmă de emoţii,

trupul se mistuie în clipe de nerăbdare,

cu impulsuri, ce-adapă fiori de-ndrăgosteală...

 

Şi-n această fremătare în care se scurge timpul,

evadez ca o adolescentă la prima iubire,

dintr-un mugur timpuriu...

(din Vol. "Paşii singurătăţii-triste scrisori de iubire")

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor