GRĂDINI ŞI PARCURI ALE PARISULUI -LOCURI -DE VINDECARE SUFLETEASCĂ - PARTEA I

Mai multe dintre cele aproape patruzeci de parcuri  nu am apucat, încă să le bat cu pasul aceşti  ultimi ani, dar sunt destule dintre ele despre care pot să vorbesc mai departe la superlativ.

Înşiruirea lor ce va urma-partea II-a va fi oarecum aleatoare, dar sper incitantă prin noutăţile pe care le aduce fiecare dintre acestea .Ele îşi dezvăluie cu bucurie secretele pentru vizitatorii din ce în ce mai numeroşi.

Diversitatea vegetaţiei este extraordinară, iar romantismul este prezent peste tot, reconfortant, vindecator!

Multe parcuri se găsesc în apropierea unor muzee.

O serie  dintre ele au numeroase statui situate în mijlocul vegetaţiei, lacuri, ambianţe diverse, mergând până la cele orientale. Liniştea şi pacea te înconjoară, la fel cu mirosul fascinant al vegetaţiei. Numeroase păsări bucură ochiul, urechea  şi mai ales sufletul vizitatorului.

Două din parcuri aveau menajerii. Ceea ce este prezent deosebit este modul în care parizienii au ştiut să găsească acele scuaruri în care te poţi adăposti şi unde dintr-o dată,  ieşit din zona de construcţii  ai nimerit într-un altfel de loc, acel alt gen de frumuseţe, de destindere.

Aici dispar ca prin farmec toate zgomotele oraşului.  Romantismul  sau orientalismul se nasc cred odată cu grădinile de portocali, de bambuşi, cactuşi, grădini de trandafiri, palmieri….

Numeroase grote şi cascade, fântâni arteziene sunt prezente,  la fel tot felul de căsuţe,  de poduri şi poduleţe în diferite stiluri, cu porţi în diferite concepţii , până la cele orientale.

Vaporaşe teleghidate brăzdează  apa pentru joaca copiilor. Alte parcuri sunt complete, prezentând şi terenuri de sport.

Sunt arbori de la cei foarte bătrâni, seculari până la cei tineri, apoi boscheţi, amfiteatre,ronduri…

Arborii fructiferi, tropicali, vegetaţia cu plante medicinale sau aromatice,  e urmată de plante de alte soiuri, de esenţe. Sunt zone unde se poate face fitness , altele în care te poţi plimba cu barca.

 Serele  au cele mai diverse vegetaţii, în cele mai diverse medii. Te minunezi de pergolele umbrite, de fântânile în cascade,  cum sunt cele de la Trocadero, asemănătoare celor din Versailles.

Apropierea extraordinară a Senei, în cele câteva insule mai mari sau mai mici din Paris constituie un alt argument  deosebit.

Speciile prezente  de plante pot fi din patru universuri  respectiv: flora tropicală, cea din mediile aride, din Noua Caledonie, sau plantele  foarte vechi.

Concertele în aer liber abundă, mai ales în weekenduri.Oare, cu ce se poate distinge un arbore de alte plante?

Deja mulţi arbori depăşesc ca vârstă viaţa unui om.

Aceasta ne transmite  tacit  un mesaj privitor la faptul că a trăi mai mult este posibil.

Pe de altă parte,  ne arată că viaţa noastră e scurtă, mai scurtă decât a acestora .

Arborele este precum o reţea  puternică  ce se îndreaptă  cu putere către lumină. Este ca un motor care merge cu energie solară.Utilizează energia solară pentru a pompa apa contra gravitatiei,  la fel,pentru a fixa carbonul şamd.Creşte de multe ori şi pe soluri mai sărace ../2/

Este un prieten constant, credincios al omului, adăpost la intemperii, sursă pentru acesta de încălzire, de hrană, dar nu întâlneşte un duşman mai teribil decât omul,  care ar trebui sa il protejeze la rândul lui.

Este un lucru uimitor,  cum de se întâmplă  tot mai des acest fapt detestabil . Să fie vorba doar de ingratitudine?

 Patru sau cinci mii de ani  au fost necesari pentru apariţia pădurilor de brazi  conform istoricilor , o sută cincizeci de generaţii umane. Să nu fie mult, să fie doar  puţin precum cred unii?

Acolo unde au dispărut pădurile şi clima s-a modificat în mod cu totul periculos.

Din acest punct de vedere este admirabil modul cum a fost întreţinut spaţiul verde al Parisului şi nu numai aici, peste tot acolo unde am călătorit în Franţa. Cu câtă grijă!

La noi în Bucureşti se tot privatizează, se modernizează, se taie… parcuri .

Arborele apărut  în mod natural sau cultivat de către om vine să te însoţească, cu secole de frumuseţe şi de protecţie a ta, a mediului.

Se vorbeşte de treizeci –patruzeci de ani  necesari pentru refacerea unor zone prin plantare… colonizare, un cuvânt pe care încerc să îl evit în general când vorbesc sau când scriu

Mă uitam la copacii din grădina fiului meu, la câtă nevoie  aveau aceştia de mai multă apă.

I-am sesizat fiului.A reuşit  în sfârşit  să  cumpere şi să pună în funcţiune un sistem  deosebit de  inteligent, automatizat  de udare permanent , programat, care să evite pe cea intermitentă  şi să nu se bazeze pe ploaie, pe ce dă numai Dumnezeu .

De la un punct central se ramificau conducte mai groase sau mai ales subţiri, cu sisteme de distribuire a apei prin stropire , cuplate la o memorie inteligentă.

Mulţi dintre copacii care avuseseră  anumite probleme  cu frunzele şi pe care încercase  să îi trateze de exemplu de păienjeni, s-au înviorat .

Şi noi ne-am bucurat, ne-am înviorat sufletul , odată cu aceştia.

Interesul omului  permanent pentru îngrijire, protejare este prezent  aici la Paris, absolut  peste tot. In  cazul unei  păduri este cu totul altfel decât pentru  cel al câtorva  pomi dintr-o grădină.

Priveam cu câtă grijă dar şi cu câtă ştiinţă,  fiul meu tăiase anterior ramurile uscate, apoi  reuşise  să planteze  cu sisteme de săpare speciale, să îngrijească peluza despre care am scris anterior.

Sunt încântat de păsările mai ales stăncuţele  şi mierlele care vin să se hrănească cu viermişorii din pământul  gazonului.   Le privesc de sus, cum vin şi dau cu ciocul, scormonesc pământul, pe sub iarbă.

Ascult cu bucurie cântecul păsărilor seara la culcare  cu fereastra deschisă  şi dimineaţa foarte devreme la trezire, ca un fel de  rugăciuni ale acestora, pentru Binefăcătorul tuturor.

Cât de importantă este umiditatea pentru vegetaţie!

Am crescut  într-o căsuţă  înconjurată de vegetaţie.M-am îndrăgostit de un tei bătrân din curtea noastră, de un liliac alb, un piersic, un vişin,  şamd ….

Memoria mea a păstrat şi pastrează vie imaginea acestor arbori şi după demolarea de mult timp a cartierului  Izvor în care am locuit, a bisericii unde m-am rugat, a şcolii elementare unde am învăţat, pentru construirea  Casei Poporului…

Am suferit atunci când la un moment dat  un vecin a luat  hotărârea  deosebit de crudă , de iresponsabilă să nu spun mai mult, de a se răzbuna  pe alt vecin, din curte de la noi, tăind cu fierăstrăul rădăcinile puternice ale  viţei  sălbatice care îmbrăţişase fericit , pornind  cu rădăcinile de la vecini  şi căsuţa  noastră,  asigurând o frumuseţe extraordinară, precum şi o protecţie de  arşiţă.

Arborii nu au unde să se ascundă de soare, de intemperii, atunci când sunt furtuni, când este secetă. Ei  sunt absolut  dependenţi de  bunăvoinţa  şi de  sentimentele de iubire, de preţuire ale omului.

Trebuie să ne gândim mereu şi la generaţiile care vor veni!

Privesc cu admiraţie în  plimbările dese pe care le fac în parcuri  mai apropiate sau mai îndepărtate,  la arbori mai ales cei  impunători.

Chiar dacă omul a dorit şi doreşte aprig  şi iresponsabil de cele mai multe ori să îşi impună  caracterul său dominant asupra naturii, pădurilor, parcurilor, şamd, ca un bun gospodar, exact precum un pilot  de navă, nu ar trebui să ajungă să refacă  brutal ci doar strategic. Neglijenţa sau reaua voinţă umană dăunează în mod cert  pădurilor, naturii atât de darnice cu omul.

Este în această concepţie un amestec de ştiinţă şi artă,  în modul în care omul este necesar să trateze natura.

Nu merge să aplicăm  teorii privitor la natură.Dacă iubim natura, iubim şi arborii şi parcurile.. .

Despre parcurile Parisului, unele dintre cele mai importante  am vorbit în unele din capitolele  cărţii apă rute recent "Nopţi pariziene"/1/

În parcurile, grădinile Parisului, numeroasele locuri  unde m-am plimbat în ultimii ani, nu am întâlnit  obiecte aruncate la întâmplare,deşeuri menajere rămase în urma picnicurilor,  urme de focuri de grătare, de pomi vandalizati, şamd.

Există o mare sensibilitate, un echilibru perfect, o protecţie  constantă, salvatoare  a mediului.

Un arbore tânăr este privit ca un copil în creştere. Nu suntem doar turişti. E bine să cunoaştem câte ceva despre arborii parcurilor, grădinilor în care ne plimbăm.

Sunt arbori cu frunze permanente sau temporare de exemplu ? Este important,  cred eu.

Arborii nu pot fugi de frig, de la căldura prea mare .

În frunzele arborilor  se găseşte un întreg laborator, o mică uzină. Nu trebuie să fii chimist sau biolog pentru a înţelege aceasta..

Aici se produc numeroase transformări. Primăvara , în acest anotimp minunat,  în care plimbările noastre prin parcuri s-au  intensificat, arborii îşi  reâncarcă pompele lor  naturale.

Când vorbeşti de un parc, de o pădure, vorbeşti de ceva durabil. Simţi atracţia permanentă ca să te plasezi,  fie şi o clipă în acest univers  mirific de viaţă, să respiri un altfel de aer, mai curat decât cel din oraş…Să te uimeşti  cu totul de frumuseţe.

Este un întreg univers în patru dimensiuni,  incluzând şi timpul,  care te îmbrăţişează.

Am vorbit în capitolul anterior " Grădina fiului meu- colţ de rai" de nobleţea arborilor, de frumseţea şi istoricul unor plante, inclusiv  de legendele ce le însoţesc.

Să vorbeşti de modernizarea unor parcuri poate fi o expresie care îţi poate provoca deja repulsie. De modernizarea  sălbatică a pădurilor  ce să mai vorbim…

Ca turist admir şi doresc să mă plimb cât mai des în parcurile vechi, misterioase ale Parisului.

 Sub cuvântul modernizare care este valabil  de exemplu în Bucureşti, se ascund  foarte multe capcane.

 Un proprietar  de pădure, de teren, de parc, sună cumva foarte fals, nu poate dispune de proprietatea sa oricum doreşte,  ci doar între anumite limite stabilite de lege.

Aşa zisele modernizări, pe de altă parte se demodează  după cum am observat cu toţii,  în mai puţin de cinci ani.

Nu pot fi construite oricum drumuri, case, blocuri, restaurante, şamd.

 Frunzele unui arbore sunt plămânii acestuia . Acum, primăvara, pomii s-au acoperit de frunze;apoi de flori .

 Respirăm şi noi şi arborii. Tot veşmântul  colorat , minunat pe care îl admirăm acum în parcurile Parisului este astfel gândit construit în natură, de  către Dumnezeu , ca să se poată capta cât mai bine lumina.

 Mă uităm cu câtă grijă, sensibilitate vorbeşte fiul  meu de natură.

Nu doreşte să tăiem nici măcar din liliacul înflorit mov sau alb din curte.

-Să-l lăsăm,  tată,  acolo unde este ! Să îl admirăm doar, să îl mirosim, să stăm cât mai mult în grădină,  să ne bucurăm de el.

Şi eu am observat de mult timp, de exemplu,  că liliacul tăiat şi pus apoi în apă într-o vază nu rezistă, se ofileşte repede în casă.

Chiar dacă ţi se pare că miroase o zi, privind la el cum se ofileşte sub ochii tăi, ai un sentiment de mare suferinţă !

Nu pot fi decât  un romantic, iar primăvara îmi oferă un prilej minunat.

Romantismul acestor arbori fericiţi, pe lângă care trec, în promenadă zilnică este unul cu totul vindecător.

Eleganţa  naturii, eternitatea pe care o găsesc aici, în natură este tot ceea ce îmi doresc mai departe. Fiecare zi devine astfel  o zi de sărbătoare.

Nu vreau să confund plăcerea cu bucuria.

 Din tot cee ce este pe pământ mi se pare că arborii sunt cei mai aproape de sufletul omenesc, cei mai spiritualizaţi. Nu ştiu, dar gândesc intens la faptul că omul  ca guvernator al naturii trebuie să procedeze cumva, precum un chirurg.

Un medic chirurg, urăşte suferinţa, este un om onest, care doreşte să înlăture doar partea bolnavă ca să se refacă restul.

 Privesc la maiestuozittea arborilor ce mă înconjoară, la modul, cum a lucrat Dumnezeu  prin natura înconjurătoare.

Privesc cerul, cum se decupează printre arbori, Franjele de lumină.

Apoi, fiecare arbore  îl urmăresc cu atenţie. Simt că are un mod personal de existenţă, pe care încerc să îl aflu,  stând aproape şi ascultând, bucurându-mă cu tot sufletul de comunicare.

Încerc să ating de la depărtare , cu ochii sufletului meu , misterul pe care îl ascunde fiecare arbore, fiecare arbust.

Un arbore căzut este numit  în general lemn, lemn de pădure , eventual lemn de foc şi atât.

Mă găsesc în natură , absolut într-o altă lume.

Simt viaţa cum palpită peste tot. Ascult respiraţia acesteia care se întâlneşte cu propria mea respiraţie.

Arborele este într-un anumit fel şi el un tip de guvernator, determinator. Modifică solul de dedesubtul acestuia, atomsfera, aerul înconjurător, simte vântul care adie , bate, păstrează  umiditatea atmosferei, filtrează lumina solară, reţine apa de ploaie, echilibrează mediul la mai cald sau la mai rece.

Natura lucrurilor stabilite de la Dumnezeu, o admir ca  înţelepciune a tuturor acestora. Arborele este un înţelept. Învaţă permanent, îşi face timp să înveţe Transmite la propriu descendenţilor din experienţă sa. Mă refer la puterea de adaptare, la climat.

Simţim arborii cum participă la menţinerea atmosferei , cei care ne plimbam,  sau cei care prin natura împrejurărilor suntem îngrijitori ai unor grădini.

Un climat fericit , viu, pe care îl caut permanent, care te răsplăteşte la rândul lui din plin.

Am de unde învăţa în fiecare zi.  Încerc să nu mă ascund sub carapacea camerei mele,ci  să evadez mai mereu,  cât pot.

Este un lucru cert, chiar şi un arbore solitar, simte nevoia unei familii.  Doreşte şi el,  şi eu acum  să răspândesc mai departe această bucurie, fericire.

Există şi trebuie să existe o moralitate în tot şi în toate. Vindecarea .trupească şi sufletească  vine şi prin menţinerea acestei moralităţi.

Realitatea este deosebit de brutală. Se încearcă mai mereu escamotarea acestei existenţe dure, insensibile. Se caută tot felul de justificări.

Trebuie însă ca omul să înveţe permanent cu iubire !

Există atâtea alunecări de terenuri,  atâtea avalanşe, terenuri care altădată erau protejate de păduri sunt acum măturate de ape, drumuri surpate  Sunt atâţia oameni care suferă!

 

 

Bibliografie

1.Mircea Florin Caracaş," Nopţi pariziene", editura ePublishers, februarie 2017,

2. C. F. Landry, "Arbres" , Pierre Cailler,  Geneve , 1953.

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Iunie 14, 2017 la 11:46pm

Deosebit de onorat de apreciere domnule Ioan Grigoraş 

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Mai 6, 2017 la 7:30pm

Onorat de aprecierea lucrării domnule Mihai Ştefan Arsene

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor