Gustav Mahler -  Cântecele copiilor morți

   
                                        Gustav Mahler -  Cântecele copiilor morți 

Ne îndoliem și ne doare recenta tragedie a celor 10 tineri israelieni pierduți în inundațiile catastrofale din deșertul Arava. Dorim să pomenim memoria lor prin publicarea traducerii în limba română a celor 5 poezii scrise de Rückert. Ultimul poem - V - este relevant și zguduitor... copiii sunt trimiși în furtună și ploaie.
  

Originalul Kindertotenlieder (Chants pour des enfants morts) a fost un grup de 428 poeme scrise de Friedrich Rückert în 1833-1834 într-o explozie de durerie  după boala  și moartea a doi dintre copiii săi. 
Karen Painter (profesor de  muzicologie la Universitatea  Minnesota) descrie astfel poemele: "Poemele lui Rückert despre moartea copiilor au devenit documente singulare, aproape obsesive ale efortului psihologic de a face față acestei pierderi. În variante mai noi, poemele lui Rückert încearcă o resuscitare poetică a copiilor, dar mai presus de toate, poemele sale propun o acceptare liniștită în fața destinului și o conslare  pașnică" .   

                                                               Frederich Rückert
 
Cântecele copiilor morți

 Viața lui Gustav Mahler, are cateva etape distincte, aici pomenim despre primii ani ai relației cu soția sa, Alma Mahler, anii când i s-au născut cele două fete; în 1907, cea mare, Maria Anna moare bolnavă de scarlatină. A fost o tragedie care a afectat profund familia Mahler: Alma se cufundă în depresie și își găsește consolarea alături de arhitectul Walter Gropius, iar Gustav face ședințe de psihoanaliză alături de Siegmund Freud, care este uimit de inteligența lui Mahler.
Premonitoriu, Mahler selectase poeme ale lui Rückert, pentru care a compus muzica între anii 1901 și 1904.  Mahler a compus un ciclu de 5 lieduri pentru voce și orchestră intitulat "Cântecele copiilor morți"  "Atunci când am compus acest ciclu, am încercat să mă pun în locul unui părinte căruia i-a murit copilul. Când într-adevăr s-a întâmplat chiar mie asta, nu cred că aș mai fi putut să scriu aceste lieduri.", s-a confesat Mahler.
 Cântecele sunt scrise în stilul romantic al lui Mahler, iar textele reflectă un amestec de sentimente: durerea, resuscitarea fantezistă a copiilor, refuzul dispariției lor premature. Cântecul final se termină într-o cheie majoră și o stare de transcendență. Lucrarea a avut premiera la Viena, la 29 ianuarie 1905. Friedrich Weidemann, un bariton principal la Opera de la Viena, a fost solistul, iar compozitorul a condus orchestra. Sala a fost selectată ca fiind relativ mică, compatibilă cu intimitatea genului de lied, iar orchestra a fost o orchestră de cameră formată din muzicieni de la Filarmonica din Viena. În ceea ce privește performanța lucrării, compozitorul a scris că "aceste cinci melodii sunt destinate ca o unitate inseparabilă, iar continuitatea lor nu ar trebui să fie împiedicată". 
Morala acestor lieduri este că  "Moartea este grea, dar iubirea este mult mai  puternică"

 
  
I

Acum soarele se va ridica, atât de strălucitor
De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în trecuta noapte.
Mi sa întâmplat doar o nenorocire, mie.
Iar soarele strălucește pentru toată lumea.

Nu trebuie să îmbrățișezi noaptea în tine,
Trebuie să-o scalzi în lumina veșnică.
O lumină mică a ieșit de sub cortul meu.
Fii binevenită ! 
O lumină a bucuriei, în această lume.


II

Acum văd de ce flăcările atât de întunecate
Ce mi le-arunci din ochi, în fiecare clipă
Fac la un loc, o strașnică privire
în care toată forța ta, e concentrată.

Dar n-am ghicit, pentru că o ceață m-a învăluit,
Țesută de destine orbitoare,
Această rază te-a purtat deja acasă,
Acolo, de unde pornesc toate razele 


Voiam să-mi spuneți, prin lumina voastră:
"Am vrea să rămânem în permanență lângă tine!
Dar acest lucru este refuzat de soartă."

  
Uitați-vă la noi, pentru că în curând vom fi departe!
Ce este pentru tine numai ochi în ăstei zile
În nopțile viitoare, nimic vor fi, 
decât îndepărtate stele.  

  

III


Când mama ta
Apare în prag de ușă,
Și îmi întorc capul,
Pentru a o vedea,
Nu  pe fața dânsei
Cade prima mea privire
Ci pe locul,
Mai aproape de prag,
Unde ar fi fața ta cea dragă,
Tu pășind, radiând cu bucurie,
Ca și în alte dăți, fetița mea.

*

Când mama ta
Apare în prag de ușă ,
În lumina lumânărilor,
Pentru mine întotdeauna
E ca și cum ai însoți-o
Ascunsă în spatele ei,
Ca și înainte, 
când intrai în cameră!


O, tu, carne din carnea mea,
Ce apariție fericită..
Și cât de repede s-a stins!


IV

Adesea cred că s-au plimbat, au mers pe jos,
Curând se vor întoarce acasă.
Este o zi frumoasă, să nu-ți fie frică,
Ei sunt duși la o lungă plimbare.


Dar da, au mers doar pe jos,
Și acum vor merge acasă.
O, nu-ți fie frică, este o zi frumoasă,
Au facut doar o plimbare pe acele înălțimi.


Au plecat ceva mai înaintea noastră,
Și nu doresc să se întoarcă acasă,
Îi vom ajunge din urmă, pe înălțimi,
În lumina soarelui, 
Ziua este minunată pe aceste vârfuri.

 
V

În acest timp, prin această ploaie torențială,              
N-aș fi trimis copiii afară.
Au fost luați cu de-a sila afară,
Nu am putut spune nimic!

În acest timp, prin această furtună,                     
N-aș fi lăsat niciodată copiii să iasă
Mi-ar fi fost teamă că s-ar îmbolnăvi;
Acum, astea-s doar gânduri deșarte.

În acest timp, prin această furtună,  
N-aș fi trimis copiii afară.
Am fost îngrijorat că vor muri mâine;
Acum nu mai trebuie să-mi fac griji.

Prin această vreme, prin acest duș, prin această furtună,   
Ei se odihnesc în casa mamei lor,
Înfricoșați de furtună,
Protejați de mâna lui Dumnezeu.

În acest moment, prin această groază!     
N-aș fi trimis nicicând copiii afară!
Ei au fost duși fară voie
Și nu am putut face nimic!

**
Text introductiv si traducere: Adrian G 

 

 

Vizualizări: 129

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor