- Nu știu dacă-ți mai amintești,

Dar când eram copii acasă,

Bunica ne spunea povești,

Iar noi culcați în iarba deasă

 

Visam că suntem doi moșnegi

Dintr-o căsuță de la munte

Sau în palatul lumii regi,

Puteam să fim orice... Grăunte

 

De puritate și alint

Ne-a fost copilăria, Doamne,

Dar a trecut și-acum mă mint

Că nu-s poveri aceste toamne.

 

- Ca și atunci suntem copii

Și ne lăsăm purtați de vise,

Dar nu-s atâtea bucurii,

Nici drumurile nu-s deschise

 

Să alergăm desculți și goi

Cu inimile mici curate,

E vremea rece,-s multe ploi

Ferestrele-s adesea mate.

 

Mi-e dor de buni, aș vrea din nou

Să fiu copil, numai o vară,

Și să te văd doar în tricou

Pe uliță în prag de seară.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor