albastru (Foto de aici)
Mă-mbăt în absolutul pur,
albastru. Și, ceața din jur,
mă farmecă; când, fără rost,
dispare-n trup sleit, anost.

Înnebunind sub cerul surd,
învălui noaptea. Și, absurd,
mă zbat în dor, izind pustiu
pe-un cer de stele, fumuriu.

Mă-mbăt, credință și altar,
cu rugă goală. Și, amar,
din infinit de-albastru plin,
mă sparg în cioburi, anonim.

http://justitieoarba.com/2014/12/17/halucinand-albastru/

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor