Hazard bizar al unui zar dintr-un zahar pierdut în zare dar găsit într-un bazar

Cuvintele scrise au consecințe
Spunea el încercând să transpună în versuri
Un desen în creion, cam naiv
Cu o furtună pe mare, cu două fulgere
În care capul ei se vedea deasupra valurilor
Dar ce pretenții puteai să ai de la el
Cel care, în copilărie, răpea într-un prosop
Şi fugea pe bicicletă cu mascota monstrului din Alien
Sau îşi jefuia colegii cu masca lui Bart Simpson pe față
Iar în adolescență tricota hăinuțe de lână pentru porumbei
Aşa că nu e de mirare că acum îşi strigă cântecul
Precum un cocoş cu un ochi tâmp ce îşi alungeşte gâtul

Acum, după ce a văzut
Că toate lucrurile bune din interiorul ei
Au explodat înfrumusețând orizontul cu toate culorile curcubeului
El a închiriat un costum roşu de cosmonaut
Şi a ieşit printre oameni
Uneori iese pe peron din vagonul unui metrou
Ridicând mâinile cu toiagul, purtând şi toga aferentă
Predicând despre dragoste şi pace
În fața conştiințelor cenuşii
Iar seara îşi pune peste ochi
O bandă umezită de un cer cu nori cumulus
Ştiind că nu peste mult timp, la vârsta a doua
Va ieşi din oraş, se va opri undeva
Se va aşeza cu fundul greoi pe tabla capotei
Şi va face aprecieri, cu ochii la stele, cu privire la stupiditatea lumii

Între timp îşi ține inima
Adică muşchiul ce zvăcneşte însângerat
Dincolo de o plasă de sârmă
Se duce acasă ca un vierme într-un măr
Şi visează ca sub o lună sălbatică
Înțepată de piscuri ascuțite
În preajma exploziilor de teste nucleare
Sau în echilibru precar, amândoi
Pe pervazul exterior al unui zgârie-nor...
Mă rog, dacă mă mai atingi odată, te ucid, spuse ea

De ziua lui şi-a făcut un tort
Pe care a scris cu verde fistic "Te urăsc"
Bineînțeles, din faptul că l-a mâncat pe tot
Reiese că tortul şi mesajul erau destinate lui
Apoi s-a uitat la serialul cu purceluşa Peppa
Şi a continuat în acvariul cu furnici
Amenajarea în miniatură
A unui spațiu numai pentru ei doi
Cu canapea, televizor, tablou, ficus, abajur

Eşti un om rău, l-a întrebat ea
Depinde pe cine întrebi, spuse el
Şi acum cititorii se vor uita la ei
Precum cele cinci capete de chirurgi
Urmărind cum se închide pleoapa pacientului
Ea îşi acoperă fața cu corpul unei pisici
El îşi ia mutră de pisică
Şi îşi leagă părul într-un coc
Ar trebui să se urce în maşina lui Elon
Şi să călătorească un timp, împreună, pe orbită
Să pescuiască deasupra ochiului unui uragan
Şi să stea la taclale cu un extraterestru mic
Care ascultă muzică pământeană la căşti

Inima lui fiind în vârful unui băț de chibrit
Şi-a aprins degetele
Astfel încât ele sunt şi astăzi lumânări
Se simte şi acum ca un morcov
Dar nu la fel de tare de când i-au confiscat fertilizatorii
E îngrijorat de soarta sirenelor
Căci ştie că deseori le muşcă rechini coada
Mai stă la televizor din când în când cu moartea
Şi împarte cu ea o farfurie de spaghetti
Îi este şi acum teamă
În privința a ce ascund femeile însărcinate
Are suspiciuni că are, la propriu, două fețe
Caută liniile destinului
În pielea zbârcită din jurul ochilor
Nasul lui simte tot felul de vibrații electrice în atmosferă
Poate dacă s-ar iubi destul
Ar şti să găsească rețeta potrivită
Din cele patrusute existente
Pentru a-i găti ei un mic dejun cu ouă
Este îngrijorat de un vis ce se tot repetă
Cum el bătrân, mic, decrepit, într-o roabă
Este dus pe buza unei prăpastii
De o damă voluptoasă, în roşu, cu un păr negru imens

Toți mint, fără excepție, spuse ea
Uitându-se la cactuşii ținuți de mine pe bordul maşinii
Dar ce să-i faci, nu pot să-mi împart toată viața
Doar cu o pisică
Asta l-a speriat pe el
Aşa că a vărsat pe muşamaua mesei cafeaua
Şi a făcut un plan de viață, de călătorie
Deasupra hărții respective, ca Hitler cu generalii săi
A căutat în lada canapelei
Echipament de drum, economii, rezerve
Dar a sfârşit prin a îndrepta
Câteva cuie cu ciocanul în mobila veche
Îi veneau în închipuire mereu ochii ei
Pe care voia să-i sărute ca pe nişte buze
Şi ca să scape de obsesie
A luat-o la stânga
Pe unde nu mergea nimeni
Şi a dat volumul la maxim
Până ce volumul a ieşit din telefon

În cele din urmă a cedat
Şi a scris un mesaj, o scrisoare
În care îi cerea să-l accepte
Ca pe un papagal pe umăr
Sau ca pe un omuleț ascuns
Între tocul şi talpa pantofului
Nu va sări calul
Căci ştie că umbra ei are cornițe
Şi în gura ei sunt valuri de tsunami
Care ar îneca vase întregi, nu doar simpli marinari
Oricum nu ştie pe unde sunt ochii şi buzele ei
Nu le-ar nimeri şi îi va dărui şi-o fundă mare
Iar ea ştie că el e un hoț cu suflet mare
Sau un clovn ce-şi scoate masca sufocantă, rea
Ca să mai tragă un fum, nepăsător
Şi să nu-l cheme la numărul 367
A mai fost acolo, degeaba, era un labirint
Îi promit că vor sta liniştiți
Pe marginea unui ochi deschis, ca pe o bancă
Vor juca X şi 0 în ochiurile ciorapilor ei
Treptat, bujorii de pe rochia ei verde
Vor pluti, zbura departe
Vor descoperi că au aceleaşi pasiuni
Chiar McDonald's şi Burger King au în comun cartofii

Apoi el a mai renunțat la vechile hobby-uri
Nu a mai încercat să intre în Area 51
Dădeau târcoale pe la garduri chiar şi extratereştrii
Nu a mai colecționat sâmburi răutăcioşi de avocado
Sau sâmburi gălăgioşi de cireaşă
A abandonat privitul în oglindă
A dat-o jos şi a scris pe zid, deasupra chiuvetei
Mesaje plagiate după cele de la metrou
Nu a mai vizitat în canalizări crocodilii
El care de mic îi educa
Şi le dădea nume precum "Dragoste" şi "Responsabilitate"
Şi-a luat opt pisici
Cu care plănuia să ia cina
Să bea vin şi cafea încă nouă vieți
Trecea ca un echilibrist pe sârmă
De la luni la vineri
Având la pachet, într-o cutie de bomboane
Goală, roşie, în formă de inimă
Una, două copănele de pui
Mai turna în el zeci de cutii de lapte
Şi râdea în sinea lui, răutăcios
Imaginându-şi că ea uneori nu nimereşte cana
Când îşi toarnă din ibric cafea
Că o ceartă cruda Albă-ca-zăpada din oglindă
Când o întreabă cine e cea mai frumoasă din țară

Dar să nu-l băgați în seamă
Pe el care a ajuns să dea mită florii soarelui
Ca să facă rost de ceva polen
Care îşi pierde timpul reconstituind
Ca pe un puzzle un biscuit crocant
Care doarme pe un pat sprijinit de cărți
(Aceasta este real)
Improvizează cu piese de lego
Suporturi pentru diverse conducte
Iese din coloană ca să stea pe margine
Urmărind cum alții stau în coloană
Are o teorie despre cei şapte pitici că se drogau
Şi un plan de bombardare a oraşelor cu tufişuri
Nu calcă seara pe zebră
Ştind că liniile albe dorm cu rândul
La fel, îi este milă de toți pionii
Doarme într-un aşternut
Cu model cu felii mici de pizza
Îşi învață pisica să deschidă robinetul de apă
Se antrenează să acționeze repede mobilul
Ca să-l filmeze pe Christos
Când iese a doua oară din grotă

Acum s-a dezlipit tasta "Space"
Sub ea văd infinitul, universul plin de stele
Văd perechile lor de pantofi
Aşteptândsăseîntrupezesilueteleloroglinditeînbaltă
Îivădsărutânduseîntrobucătărie
(Probabil că nu este a lor
Căci o gospodină cu mască de gaze
Pulverizează asupra lor cu un spray paralizant)

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor