Herman Victorov- Sub aripa neagra a razboiului - O cronologie istorica comentata

Herman Victorov- Sub aripa neagra a razboiului- Partea a 4-a

O cronologie  și comentarii istorice. Dezinformare și antisemitism în secolul XXI

    Urmărind relatările și întâmplările pomenite de autor, se poate țese un tablou istoric al  evenimentelot majore pentru soarta comunității evreiești. Multe documente, fotografii și mărturii au fost culese de la supraviețuitori, de la torționari sau de la oamenii de bună credință, care au dat adăpost și au ajutat evreii. Ne propunem să producem o o cronologie comparată cu  istoria perioadei în care cartea se petrece.  Pentru cititori am adăugat hărți explicative ale României în acei ani de război. Bukovina, Basarabia, Transnistria, Bacăul, Iașul sunt poziționate pentru o mai bună înțelegere a Moldovei în timpul evenimentelor de rea aducere eminte. Deasemenea am atașat fotografii de epocă și impresiile unor artiști, pe atunci tineri participanți sau martori la evenimentele legate de pogrom și deportări. Sunt documente autentice care neagă și combat dezinformarea și falsificarea evenimentelor,practicată azi  în sec XXI de grupe și mișcări neo-legionare interesate de mistificarea adevărului istoric. Ne vom referi la Raportul Comisei Elie Wiesel intitulat:
COMISIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA RAPORT FINAL


 


     Harta pentru  Targu Ocna ,  Bacau,  Iasi, Pascani , Bukovina, granita cu Ucraina la Nord si Basarabia la est de Moldova.

                              Locuri descrise de cartea lui Herman  Victorov 


                                           Pogrom – desene de Marcel Ianco


                                                         -Cronologie-

28 iunie 1940  Uniunea Sovietică sileşte România să-i cedeze Basarabia şi partea de nord a Bucovinei.

8 august 1940  Regele Carol II emite o lege rasială împotriva evreilor, care îi exclude din viaţa economică, socială, educaţională si politică.

 4 septembrie 1940 Horia Sima, conducătorul Gărzii de Fier si primul ministru, generalul lon Antonescu formează Statul Naţional Legionar în România, forţând abdicarea regelui Carol II.
Sfârsitul anului 1940  -Un regim de muncă forţată e impus populaţiei evreieşti din România. Noiembrie 1940 Ungaria (20 noiembrie), România (22 noiembrie) şi Slovacia (23 noiembrie) se alătură Axei.
 
21-24 ianuarie 1941  Gardiştii se răscoală impotriva guvernului Antonescu.
Pogromul de la Bucureşti este urmarea acestei rebeliuni care a fost instigată direct de ideologia Gărzii de Fier – Willy Prager documenteză devastarea prăvaliilor evreieşti


                                   Despre Willy  Prager:

     În August 1940 se legiferează legi inspirate de politica de la Nurenberg şi se interzic căsătoriile mixte între evrei şi ne-evrei. Evreii sunt excluşi din asociaţii, şcoli, teatre. Apar rebeliuni legionare care au dus la incendierea Templului Spaniol din strada Negru Vodă, distrus apoi complet. Templul Coral (în stil maur după un model de sinagogă vieneză) a fost devastat în 1941. O revoltă contra generalului Antonescu se transformă în pogrom, calea Văcăreşti fiind în centrul animozităţilor. Din această perioada neagră au rămas mărturiile fotografului Willy Pragher (1908 -1992) reporter german care a făcut multe fotografii în România. Este fiul unui inginer chimist imigrat în Bucureşti şi al unei nemţoaice. Opera sa, de aproximativ un milion de fotografii se află la Arhivele de Stat Freiburg şi cuprinde circa 110 000 de fotografii pe hârtie şi câteva sute de mii de negative de film.
 Întâmplarea face că Pragher se află la Bucureşti în ianuarie 1941. 

Fotograful a fost martor la ceea ce avea să fie cunoscut în istorie drept „Rebeliunea Legionară„. Între 21 şi 23 ianuarie 1941 au avut loc confruntări violente între Garda de Fier şi trupele lui Antonescu. Printre cei care au avut de suferit de pe urmă acestor confruntări, a fost comunitatea evreiască din Bucureşti.
    Zonele cu populaţie mozaică au fost vandalizate, sinagogile şi templele incendiate, magazinele devastate. Manifestările violente împotriva populaţiei evreieşti poartă numele de „Pogromul de la Bucureşti”. Au fost devastate 1274 prăvălii, ateliere şi apartamente evreieşti în Bucureşti. După cel de-al doilea război mondial o mare parte din evrei pleacă din România spre Israel şi din cei 70.000 de evrei Bucureşteni rămân pe loc circa 4000.

                                                      

                                 Fotografii realizate de W. Prager


 

 

 

 


Raportul Wiesel asupra pogromului din Bucureşti

    Rebeliunea a început atunci când legionarii înarmaţi au ocupat sediul poliţiei din Bucureşti, posturi locale de poliţie, primăria Bucureştiului, mai multe ministere şi alte clădiri publice. Când soldaţii au încercat să preia controlul acestor clădiri, legionarii au deschis focul asupra lor. Deşi Hitler îi dăduse mână liberă, Antonescu a procedat prudent pentru a evita iritarea conducerii naziste de la Berlin şi pentru a-i lăsa pe legionari să se compromită prin acţiunile lor. Această strategie a inclus ţinerea armatei în defensivă activă până în seara de 22 ianuarie, acţiunile armatei fiind limitate la a răspunde cu foc şi la încercuirea locurilor controlate de legionari. Aceasta a permis legionarilor să ucidă evrei, să-i jefuiască sau să le incendieze nestânjeniţi proprietăţile în câteva zone din Bucureşti. Case şi prăvălii evreieşti care se întindeau pe câţiva kilometri (pe străzile Dudeşti şi Văcăreşti) au suferit pagube majore. Rebeliunea s-a sfârşit în dimineaţa de 24 ianuarie, ca o consecinţă a ofensivei armatei. Este evident că pogromul de la Bucureşti a fost o parte a planului elaborat de Legiune şi nu o izbucnire sau instrumentalizare strategică a unui moment de anarhie. El nu a fost un eveniment izolat, rupt de atmosfera opresivă şi de persecuţiile tipice din statul naţional-legionar, ci punctul culminant al evoluţiilor evenimentelor. Armata nu a luat parte la pogromul de la Bucureşti. Făptaşii au provenit din rândul organizaţiilor controlate de Legiune: membrii Legiunii şi ai organizaţiilor teroriste, angajaţi ai Ministerului de Interne şi Siguranţei, precum şi personalul Prefecturii de poliţie din Bucureşti. Mulţi cetăţeni de rând s-au alăturat acţiunilor pogromului. Începutul acestuia a fost semnalat formal la 22 ianuarie 1941 prin ordinul ministrului de Interne de a se incendia două cartiere evreieşti 26. Totuşi, atacul acestor cartiere, ca şi al celor învecinate locuite de evrei, a fost lansat efectiv în timpul prânzului zilei precedente. Mai mult, în data de 20 ianuarie 1941, Legiunea operase arestări în masă ale membrilor minorităţii evreieşti, care au fost duşi la Prefectura de poliţie a capitalei  . Aproape două mii de evrei de ambele sexe şi de vârste diferite (între 15 şi 85 de ani) au fost deţinuţi abuziv şi apoi duşi la cele paisprezece centre de tortură ale Legiunii (posturi de poliţie, Prefectura Bucureşti, sediul Legiunii, ferma lui Codreanu, primăria comunei Jilava, clădirile evreieşti ocupate, abatorul Bucureşti) . Printre arestaţi se aflau şi evrei înstăriţi sau angajaţi ai unor organizaţii publice evreieşti. Abatorul din Bucureşti a fost locul celor mai atroce torturi. În ultima zi a rebeliunii, cincisprezece evrei au fost duşi la Prefectura Bucureşti, unde au fost torturaţi şi/sau împuşcaţi. Procurorul militar numit de Antonescu să investigheze evenimentele a raportat că a recunoscut trei cunoştinţe printre cadavrele „torturate cu profesionalism (avocatul Millo Beiler şi fraţii Rauch). El a adăugat: „trupurile celor ucişi la abator au fost atârnate de ceafă, în cârligele folosite de parlagii. Secretarul lui Mihai Antonescu a confirmat descrierea procurorului militar şi a adăugat că unele dintre victime au fost agăţate în timp ce erau încă în viaţă,  pentru a permite torţionarilor „să ciopârţească trupurile lor. Dovezile indică faptul că organizaţia teroristă numită Corpul Muncitorilor Legionari (CML) a participat activ la pogrom, prin jaf, tortură şi crimă. Sediul CML Inginer G. Clime a fost, îndeosebi, un centru de tortură înfricoşător. Acolo, echipele CML au torturat sute şi au împuşcat zeci de bărbaţi şi femei . Aceleaşi echipe au selectat 90 de evrei (din 200, câţi au fost torturaţi în centrele CML de tortură) şi i-au transportat cu camioanele în pădurea Jilava. După ce au fost scoşi din camioane, ei au fost împuşcaţi de aproape cu focuri de revolver. 86 de cadavre au fost găsite întinse în zăpadă în acea pădure, iar gurile celor care avuseseră dinţi de aur erau mutilate groaznic  

      Rabinul Tzvi Gutmann şi cei doi fii ai săi, Iosif şi Iancu, au fost printre victime. Rabinul a fost împuşcat de două ori, dar a rămas în viaţă. În total, 125 de evrei au fost ucişi în timpul pogromului de la Bucureşti , pogrom care a introdus de asemenea capitolul abuzării în masă a femeilor evreice, care erau violate uneori chiar sub ochii familiilor lor . În afară de masacrarea evreilor, în zilele pogromului de la Bucureşti au existat şi atacuri grave ale legionarilor asupra sinagogilor. Asaltul a început în după-amiaza de 21 ianuarie şi a atins punctul culminant în seara aceleiaşi zile. Atacurile au continuat în ziua următoare. Acesta a fost un rezultat predictibil al evenimentelor, întrucât o dată cu formarea Gărzii de Fier în 1927, raidurile gardiştilor se terminau de obicei cu acte de vandalism împotriva sinagogilor. Legionarii au atacat toate sinagogile în acelaşi timp, au ars sulurile Torei, au prădat obiecte religioase, bani, mobilă şi bunuri de valoare şi audistrus interiorul sinagogilor. În unele cazuri, legionarii şi-au început atacurile în timpul slujbei, cum a fost cazul la Templul Coral (credincioşii care erau prezenţi au fost duşi la Jilava şi ucişi).
 În final, făptaşii au dat foc sinagogilor, două dintre ele arzând complet. Una dintre sinagogile arse în întregime a fost sinagoga sefardă Cahal Grande, una dintre cele mai frumoase din Europa. Când brigăzile de pompieri, alarmate că focul ar putea atinge clădirile învecinate, au sosit să stingă focul, acestea au fost împiedicate de legionarii care supravegheau scena . Procurorul militar al lui Antonescu, care a investigat evenimentele, a făcut o descriere explicită a ceea ce a văzut: Templul spaniol semăna cu o torţă gigantică care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănţuiau drăceşte în bătaia focului, cântând aria «tinereţii legionare» în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urlete de sfâşietoare durere . În cele din urmă, legionarii, organizaţiile afiliate şi oamenii de rând, cu toţii au participat în comun la distrugerea proprietăţii comerciale şi private evreieşti. Unele case au fost arse în întregime sau demolate complet. În total,
1 274 de clădiri comerciale şi case au fost distruse. Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a evaluat pagubele la suma de 383 de milioane de lei (suma include şi pagubele provocate sinagogilor). După ce rebeliunea legionară a fost înăbuşită, armata a găsit 200 de camioane încărcate cu obiecte jefuite, bijuterii şi bani.

 


 

22 iunie 1941  România se alătură Operaţiei Barbarossa atacând Uniunea Sovietică.

Pogromul de la Iaşi: prima fază a distrugerii fizice a evreilor din România

 

     Evacuarea evreilor din Iaşi, unde la data de 28 iunie 1941 trăiau 45 000 de evrei, a fost o parte a planului de eliminare a prezenţei evreieşti din Basarabia, Bucovina şi din Moldova.   “Curăţarea terenului” a însemnat lichidarea imediată a tuturor evreilor de la ţară, încarcerarea în ghetouri a evreilor găsiţi în centre urbane şi reţinerea tuturor persoanelor suspectate că ar fi activişti ai Partidului Comunist.
    Acesta a fost echivalentul românesc pentru “Soluţia finală”..

Pogromul de la Iaşi împotriva evreilor s-a desfăşurat la ordinul expres al lui Ion Antonescu ca oraşul să fie curăţat de toţi evreii şi ca orice evreu care va deschide, chipurile, focul împotriva soldaţilor români sau germani să fie eliminat fără milă. Secţia a doua a Cartier ului General al Armatei Române şi Serviciul Special de Informaţii (SSI) au pregătit terenul pentru pogromul de la Iaşi şi au elaborat pretextul pentru pedepsirea populaţiei evreieşti a oraşului, în timp ce unităţile armatei germane staţionate în localitate au asistat autorităţile române.

      La 27 iunie 1941, Ion Antonescu a ordonat direct prin telefon colonelului Constantin Lupu, comandantul garnizoanei Iaşi, să evacueze evreii din oraş. Lupu a fost instruit să ia măsuri să cureţe Iaşiul de populaţia sa evreiască.

  

28-31 Iunie 1941  - Progrom la Iaşi, sub ordinul lui  Ion Antonescu - 13,266  evrei ucişi

Fragment din cartea lui Victorov :

  • Se zvonesc lucruri îngrozitoare, i-a spus tatei cu voce scăzută, într-o seară, domnul Bercovici. La Iași , evreii au fost urcați în trenuri și plimbați fără apă din gară în gară în temperaturi de 40 de grade. Au murit jumătate. Ziarele au scris însă că la Iași cinci sute de evrei comuniști au fost executați, pentru că au provocat scandal și au încercat să transmită informații rușilor.
  • De mâine va trebui să purtăm „Steaua Galbenă” . A fost afișat ordinul la Poliție, dar și la sediul Comitetului Evreiesc, a adus tata vestea, la vreo săptămână după ce ne-am mutat în casa doamnei Tanciu.

 

Raportul Wiesel despre Antonescu si pogromul de la Iaşi (fragmente)

     Ion Antonescu era dominat de aversiunea sa faţă de evrei  şi de iudaism. El  şi-a dat în vileag această ură într-o  şedinţă a Consiliului de Miniştri din 15 aprilie 1941:  Dau drumul mulţimii să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea  şi, după ce-i masacrează, pun iară şi ordine.  Aceste cuvinte au constituit o anticipare corectă a ceea ce s-a petrecut în Iaşi, la scurt timp după aceea. În numeroase ocazii, Antonescu personal a fost la originea elaborării măsurilor specific antisemite adoptate de statul român fascist: la 19 iunie, ordona închiderea tuturor cafenelelor evreieşti comuniste , identificarea  şi  completarea listelor pe regiuni  cu toţi jidanii, agenţii comunişti sau simpatizanţi; Ministerul de Interne trebuia să le interzică circulaţia  şi să fie în măsură a face cu ei ce voi ordona, când va fi momentul oportun ; imediat după aceasta, la 21 iunie 1941, Ion Antonescu a dispus ca toţi evreii apţi cu vârsta între 18  şi 60 de ani, din satele dintre Siret  şi Prut, să fie evacuaţi în lagărul de la Târgu-Jiu, în Oltenia. Membrii familiilor celor deportaţi, precum  şi ceilalţi evrei din satele moldoveneşti au fost evacuaţi în cele mai apropiate localităţi urbane.   
     În timpul pogromului de la Iaşi, la 28 iunie 1941, ora 23, Ion Antonescu i-a telefonat colonelului Lupu, comandantul  Garnizoanei din Iaşi, care i-a raportat despre situaţia din oraş. Conducătorul statului a ordonat “evacuarea întregii populaţii evreie şti, pachet după pachet”, indicând că este  “necesară” , de asemenea,  şi evacuarea femeilor  şi a copiilor .  La 4 iulie, Antonescu afirma că “neamul evreiesc”..  a speculat  şi oprit dezvoltarea neamului românesc timp de câteva secole. Nevoia de a ne scăpa de această plagă a românismului este indiscutabilă. În ciuda predilecţiei sale pentru pogromuri, Antonescu a criticat acţiunile individuale  şi, la 12 iulie 1941 -după pogrom - i-a condamnat (verbal) pe soldaţii care participaseră la pogrom din proprie iniţiativă. În ciuda acestei mustrări, el susţinea, în continuare, că evreii erau o “plagă deschisă a românismului”, care  au supt pâinea săracilor.

      Pentru Ion Antonescu, principalul duşman al ţării era evreul. Într-o scrisoare adresată în 6 septembrie 1941 lui Mihai Antonescu, el scria: “Trebuie să se înţeleagă de toţi că nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o luptă pe viaţă  şi pe moarte. Ori învingem noi  şi lumea se va purifica, ori înving ei  şi devenim sclavii lor… Si războiul, în general,  şi luptele de la Odessa, în special, au făcut cu prisosinţă dovada că Satana este evreul.

     Aceasta a fost, poate, justificarea pentru măsurile motivate mai mult din punct de vedere material decât ideologic, a şa cum a fost Ordinul nr. 8507 din 3 octombrie 1941 (promulgat,formal, de colonelul Davidescu,  şeful Cabinetului Militar al lui Antonescu), prin care dictatorul român ordona “schimbul”- în fapt, confiscarea - de către Banca Naţională a bijuteriilor  şi banilor aparţinând evreilor ce urmau să fie deportaţi.

Ion Antonescu a fost direct implicat în acţiunile represive majore ale regimului său contra evreilor. Spre deosebire de cazul lui Hitler, în ceea ce-l prive şte pe Antonescu există o mulţime de dovezi documentare, care demonstrează această implicare personală. La începutul lunii octombrie 1941, spre exemplu, colonelul Petrescu de la Statul-Major  şi generalul de Jandarmerie Topor au început deportarea evreilor din Bucovina, la ordinul personal al lui Antonescu. Petrescu a declarat, în 1945, că ei primiseră dispoziţii din partea lui Radu Dinulescu, Secţia a II-a a Statului-Major; acest Ordin - nr. 6651 din 4 octombrie 1941 - s-a bazat, de asemenea, pe decizia mare şalului Antonescu ca toţi evreii din Bucovina să fie deportaţi în Transnistria în decurs de zece zile1. Guvernatorul Bucovinei, generalul Calotescu, a confirmat  şi el că Petrescu  şi Topor nu făcuseră decât să îndeplinească instrucţiunile date de Antonescu. Într-adev , într-o  şedinţă a Consiliului de Miniştri din 6 octombrie 1941, Ion Antonescu a declarat: “În ceea ce-i priveşte pe evrei, am luat măsura ca să-i scot definitiv  şi total din aceste regiuni. Măsura este în curs. Mai am în Basarabia aproximativ 10 000 de evrei, care în câteva zile vor fi trecuţi peste Nistru, iar dacă circumstanţele vor permite, vor fi trecuţi dincolo de Urali”.

 

 … Sunt în favoarea migrării forțate a evreilor din Basarabia și Bukovina , ei trebui zvarliti peste graniță. Deasemenea favorizez expulzarea ucrainienilor care nu-și au locul aici. Nu-mi pasă dacă vom fi numiți de istorie barbari. .. Nu vom avea un mai  prielnic  prilej.   Dacă e nevoie folosiți mitralierele… Ion Antonescu

 

 
                                     Trenurile morții – Documente

Locul principal de detenție pentru evreii deportați din Iași din ordinul lui Ion Antonescu a fost într-o clădire din cadrul cazărmii Regimentul 23 Infanterie din Călărași. Din ziua de 6 iulie 1941, când primul „tren al morții”, cu 1111 supraviețuitori dintr-un transport de 2500 de evrei, s-a oprit la Călărași, ni s-a păstrat o fotografie, aflată în arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, cu oamenii abia coborâți, aflați în stare jalnică (60% dintre ei, conform unei evaluări, erau complet dezbrăcați). Pe baza fotografiei se poate face identificarea clădirii. Locul a fost vizitat în 2015 de regizorul francez Romulus Balazs, regizorul unui film documentar despre pogromul de la Iași.

-F otografie din 6 iulie 1940, din momentul sosirii trenului morții la Călărași.
Fototeca CSIER. Clădirile Regimentului 23 Infanterie se găsesc acum în paragină, în proximitatea Inspectoratului de Jandarmi Județean Călărași. Ruinele sunt în administrarea Consiliului Județean. 

  

Femeia erou - Viorica Agarici,  prezentă  în carte

      Într-o noapte , au auzit bătăi în ușă și, când au deschis, doi polițiști și un jandarm au intrat în casă. Au răscolit lucrurile și au spart vitrinele din magazin, luând ceasuri și bijuterii. „Îmbrăcați-vă!”, le-au poruncit cumnatului și băiatului meu. Pe cumnata și pe cei doi copii i-au lăsat în casă. „Unde-l duceți pe tata?”, a fugit după ei Gelu băietul, văzând că-i împinge afară din casă pe cumnatu’ și pe Leibu, dar soldatul l-a repezit: „Intră înăuntru, pui de jidan!” I-a dus la Chestura Poliției. Curtea era plină de oameni. I-au ținut câteva ore și, când oamenii au început să strige să le dea drumul acasă, au tras în ei fără pic de milă. Cei care au scăpat au fost înghesuiți în vagoane de vite. Podeaua era acoperită cu balegă peste care au aruncat var nestins. Le-au bătut scânduri în geamuri să nu intre nici o adiere de vânt și i-au plimbat câteva zile spre Călărași, fără să le dea apă și fără să oprească. Se spune că doar în gară la Roman, o femeie care lucra la „Crucea Roșie”, Dumnezeu să o aibă pentru totdeauna în grija lui cea bună pe ea și pe familia ei, a cerut autorităților să oprească trenurile și să dea apă și mâncare oamenilor.

Vikipedia

       

      Viorica Agarici, numele la naștere Viorica Maria Ecaterina Ana Văsescu (n. 24 februarie 1886, București - d. 18 februarie 1979, București) a fost o activistă pe tărâm social, feministă, filantrop, descendentă a familiei de boieri patrioți liberali Văsescu, a îndeplinit funcția de președintă a filialei locale a Societății Naționale de Cruce Roșie din orașul Roman în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost omagiată, post mortem, de către Statul Israel cu titlul și diploma de „Drepți între popoare” ( חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) pentru salvarea, în iulie 1941, a mii de evrei, urcați în zilele pogromului de la Iași în „trenurile morții”, sub pretextul deportării spre lagărul de la Călărași (Ialomița).

 

 Cronologie-continuare

lulie 1941   Unităţi militare române şi germane încep uciderea sistematică prin impuscare a locuitorilor evrei din Chişinău. Cei rămasi în viaţă sunt izolaţi într-un ghetou şi în octombrie sunt deportaţi în Transnistria.

August 1941   Armata română ucide peste 20.000 de evrei la Odesa.

 Între 1941 si 1942 autorităţile germane şi române au ucis peste  500. 000 de evrei români şi ucrainieni în Transnistria si Basarabia.

Mai 1942   Deportările romilor români si basarabeni către Transnistria încep.

16 mai, 1944  Autorităţile naziste maghiare incep deportarea deportarea a mai mult de 130.000 de evrei din nordul Transilvaniei către Auschwitz.
Cei mai mulţi sunt trimişi direct la camerele de gazare. Foarte puţini se-ntorc.

23 august, 1944   Ion Antonescu este arestat.  Pe 12 septembrie este semnat cu puterile aliate un acord de armistiţiu. România se alătură Puterilor Aliate. Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, propune un acord cu dictatorul sovietic Stalin privind împărţirea Europei de Est în sfere de influenţă după război.

 


                                                
NEVER  AGAIN !

Cartea poate fi procurata pe adresa : 

http://www.lulu.com/shop/herman-victorov/sub-aripa-neagr%C4%83-a-r%...

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor