Herta Müller: “În România, dictatura trăieşte a doua viaţă”

Prezentă la Bruxelles pentru a-şi promova noul volum Atemschaukel (Respiraţia sacadată), Herta Müller a criticat naivitatea occidentalilor de a integra nişte ţări incapabile să se purifice, oferind exemplul României, unde “o mulţime de oameni care au lucrat pentru Securitate se află acum în poziţii înalte, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva. Nu e un lucru important pentru societate”. Mai mult: http://www.bookiseala.ro/herta-muller-%E2%80%9Cin-romania-dictatura...

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Aprilie 24, 2010 la 10:21pm
Imi cer scuze, tatăl doamnei a fost şvab, nu sas. În rest, îmi menţin punctul de vedere. Este şi aceasta o dovadă că, totuşi, ceva s-a schimbat în România. Există măcar libertatea exprimării propriei opinii.
Comentariu publicat de MARIA ADRIANA ANTIHI pe Aprilie 23, 2010 la 9:44pm
Subscriu la comentariul doamnei Cristescu Emanuela Mariana. Recomand cu caldura sa se citeasca cartea lui Ioan Ianolide INTOARCEREA LA HRISTOS , un veritabil document pentru o lume noua.Cine fuge de realitatea propriului suflet este un mincinos.Imi permit sa redau din prefata cartii- timp de trei ani intre1981 - 1984 urmarit,hartuit,amenintat de Securiate Ioan Ianolide a scris sute de paginiacoperite cu litere marunte,greu descifrabile,dar asa cum nota autorul citez: Am scris ca o marturisire,Am scris ca un testament,Am scris cu speranta ca aceste randuri vor supravetui mie. A asternut pe hartie cu sensibilitate,dar si cu constiinta marii raspunderi inaintea lui Dumnezeu si a miilor de morti din Aiud, Pitesti,Tg.Ocna,Gherla sau Canal.Cititi-o si o sa vedeti cati Oameni au murit in inchisorile comuniste conduse evrei ,etc.Sa nu ne mai tot criticam neamul .
Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Aprilie 18, 2010 la 3:08pm
fFiind sas, tatăl scriitoarei a luptat în armata germană, având un grad important. După război, cizma sovietică a strivit, şi în România, tot ce insemna elită, iar familiile combatanţilor care luptaseră alături de nemti au avut de suferit. Mama ei a fost târâtă într-un lagăr de muncă. Este de înţeles şi perfect justificată furia ei, care i-a alimentat şi continuă să-i alimenteze scrisul. A plecat în Germania, a scris de acolo despre realităţile din copilăria şi tinereţea furate. A luat un premiu pe care, dacă rămânea aici, nu l-ar fi luat niciodată, fiindcă ura de sine, la noi, la români, a devenit a doua natură. Nemţii sunt mai solidari. A luat Nobelul. Bravo ei! Să fie sănătoasă! Dar a o compara cu Eminescu este jenant şi stupid. În privinţa „zelului mioritic”..., cred că dacă ar fi caracterizat societatea românească măcar cât zelul... „teuton”, am discuta acum de pe alte poziţii cu lumea civilizată. Scriitoarea nu a avut ocazia să constate că lucrurile s-au mai schimbat în România, chiar dacă unii exponenţi ai fostelor regimuri mai dăinuie, pe ici, pe colo, prin fotoliile Puterii. În România mai există încă lucruri demne de iubit, chiar dacă amintirile dureroase persistă. Ele nu vor dispărea niciodată. Asta nu îţi dă dreptul să pui la zid un popor întreg!
Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Aprilie 18, 2010 la 5:19am
Domnul Munteanu, nu am intentii rauvoitoare, ci mai degraba cred ca nu ne-am inteles mesajele de acesta data.
Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Aprilie 17, 2010 la 1:26am
Sint in perfect acord cu Terezia si Marius. In masura in care am facut deja un comentariu pe blogul Bookiseala, nu-mi ramine decat sa ii spun maestrului Ghilezan, caci soya este acum in mare voga, chiar si cei ce-au inventat acel "mioritic" slogan, or fi ajuns sa prefere soya, ca deh, gardurile s-au doborit si acum pot gusta in voie "bunatatile" pentru care s-a facut atata caz...
"Si cind nu a mai rabdat s-a ridicat "...chiar mi-as dori sa vad cit de sus s-au ridicat cei ce inca mai pot gandi, ca unii au "stat la caldurica"(dar macar au cugetat ) iar ei, ramasi au suportat crivatul, din dragoste de patrie si regim...aplaudind, manifestind pe stadioane...cu sandviciul de salam cu soia intre eventuale doua felii de piine de se-cara...iar acum isi dau si un titlu de glorie al stoicismului de a sta cuminte, pina cind minunatul regim si-a folosit copii drept carne de tun... si iata oamenii si-au scos capetele aplecate din casele lor infrigurate si au devenit atit de revolutionari, incat atunci cind mai dadeai un telefon in provincie,(decembrie'89) sa le povestesti despre nenorocirile ce se intimplau in capitala, parca ii deranjai din linistea cistigata, privind la televizor.
Herta Muller, are acea calitate morala de a spune tare si cu forta ceea ce gindeste, pacat ca nu sint inca 20 de milioane ca ea !
Mare mi-e mirarea, ca nu e inca pus la zid si Brancusi, pentru ca si-a permis sa mearga de nebun, pe jos pina la Paris, in loc sa stea cuminte sa manince eu stiu ce salam o fi fost la moda pe vremea respectiva...
Domnul Munteanu, pedeapsa colectiva am suportat-o 45 de ani, ar fi fost cazul sa se schimbe ceva dupa singeroasul decembrie' 89, nu sa asistam pasivi la instalarea "comunismului cu chip uman", caci rezultatele se observa fara lupa si sint dezolante, in special pentru "cei multi si neajutorati ", care au ajuns in acest punct datorita celor putini, dar uniti, in ticalosia si puterea de a manipula, caci tot ei si-au exercitat talentele si in regimul ce se dorea schimbat.
Comentariu publicat de armanda filipine pe Aprilie 17, 2010 la 1:05am
de ar avea mai multi talentul si curajul laureatei Nobel, am fi alt popor... dar suntem ce suntem... atat de mici...
Comentariu publicat de Terezia Filip pe Aprilie 16, 2010 la 9:03pm
E foarte important modul cum citim literatura si modul în care citim realitatea. Sa nu confundăm planurile. E nevoie de multă lectură, cultură, şi informaţie pentru a înţelege lucrurile în profunzime, într-o altă modalitate decât aceea, bunăoară, de- "a privi peste gard". Atâta zel (mioritic) ar fi mai folositor in alta parte decât în pătimaşe judecaţi de valoare emise după ureche.
Comentariu publicat de Marius Ghilezan pe Aprilie 16, 2010 la 7:03pm
Smintitului sistem de pradă

Din Niţchidorf s-a ridicat o flamă.
Pierduta-i vigilenţa, tu, cotoi, urcat în foişor.
Azi ploaia-ţi bate-n alamă,
cât eşti de mic, hulit strigoi, căzut pe rotisor.
Smintit bătrân cu grade multe,
te crezi pe veci o vulpe vânător
şi cum fitil ţi-a înjectat în coadă
O Doamnă ce-ţi spune acuzator
că eşti tare doar în hoardă,
bicisnic clănţănitor.
Ţi-a arătat cu degetu-i arător
cât praf ai pe cocardă,
Te doare că te-a jumulit,
de brice şi carice de paradă.
Acolo unde doar fard ai azvârlit
Şi ţi-ai tocmit o mimă de faţadă,
Eşti gol, bătrâne torţionar,
te-ai prins în propria-ţi ambuscadă,
se strânge laţul şi eşti pe amnar,
te doare, că(l)catule pe coadă.
(scrisă pe vremea când Acuzatul era acuzator, iar Hertei Müller nu i se recunoşteau pledoariile )
Comentariu publicat de Marius Ghilezan pe Aprilie 16, 2010 la 5:15pm
...si n-a mancat salam cu soia. fetele de la Apaca ar fi invidioase pe judecăţile mioritice. ce bine stai, dragă Herta, acolo sus peste "nimicul care ne petrece:)))"
Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Aprilie 16, 2010 la 5:02pm
Curajul celui care priveste peste gard! Halal curaj! Curaj a avut poporul acesta, care a ramas aici, care a indurat si, cand nu a mai rabdat, s-a ridicat, in decembrie 1989. Curaj au avut Mieii Domnului, care au crezut in viitorul unei libertati... virtuale. Si care au inrosit cu sangele lor nevinovat zapada lui 1989. Sintagma „la vremuri noi, tot noi!” este o realitate. Aici are dreptate Herta. Dar nu ea este in masura sa dea lectii, chiar daca a primit un Nobel, cu sustinerea guvernului german. Bravo lor! Ei sunt nemti, nu sunt romani! Dar sa acuze tocmai ea, care a stat la caldurica...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor